RAZR 70 Ultra, acest telefon nou-nouț de la Motorola, este, în acest moment, cel mai bun pliabil pe format clamshell lansat vreodată și nu mă feresc să recunosc asta. În același timp, acesta este telefonul pe care nu l-aș recomanda nici măcar celor interesați de el. Atunci când am pus prima dată mâna pe RAZR 70 Ultr a trebuit să verific data să fiu sigur că nu m-am întors în 2025, pentru că puteam să jur că l-am mai testat odată, atunci când se numea RAZR 60 Ultra. Acest model, alături de Pixel 10a-ul pe care l-am testat recent, reprezintă cel mai mic upgrade anual din câte am avut ocazia să testez în aproape toată cariera mea de jurnalist tech. Motorola făcuse deja pliabilul „aproape” perfect, iar anul acesta pare că nu a mai găsit prea mult loc pentru îmbunătățiri.
Design neschimbat și aceleași ecrane de top
La nivel de design, RAZR 70 Ultra este identic cu modelul 60. Are exact aceeași formă, aceleași materiale de construcție cu aluminiu pe margini, sticlă Gorilla Glass Ceramic pe imensul ecran extern și acest spate din lemn foarte aderent și plăcut la atingere. Au aceleași dimensiuni, aceeași greutate și m-ar mira dacă accesoriile nu s-ar potrivi perfect între modele. Construcția este excelentă, așa cum te-ai aștepta de la un telefon premium, iar rezistența la apă și praf la standardul IP48 poate să îți ofere ceva siguranță. Tot nu l-aș băga în apă de bunăvoie și nici nu l-aș scăpa pe jos și recomand utilizarea cu husa din pachet cu textură de piele pentru protecție extra.
Unul dintre aspectele pe care Motorola le menționează pentru upgrade este chiar balamaua, care ar fi acum ranforsată cu titan, material care înlocuiește oțelul din generațiile anterioare. Este bine de știut și sper ca acest upgrade să asigure ceva mai multă longevitate, dar este ceva ce majoritatea utilizatorilor nu vor vedea sau simți în utilizarea zilnică.
Ceva nu s-a schimbat absolut deloc este alegerea ecranelor. Sunt tot două la număr și identice în dimensiuni și capabilități precum cele de anul trecut. Cel pliabil, de la interior are o diagonală imensă, de 7”, pe un format foarte înalt, iar cuta de la centru este și ea vizibilă în continuare la anumite unghiuri, dar destul de bine „ascunsă” în rest. Ecranul în sine este unul de top, cu rezoluție Super HD, refresh rate la 165 Hz și luminozitate în peak de până la 5.000 niți. Are Dolby Vision, HDR10+ și refresh rate variabil, deci nu prea ai ce să îi reproșezi.
La exterior avem iarăși un ecran de 4” și el cu rezoluție Full HD și cam la fel de capabil precum cel principal: 165 Hz LTPO, deci variabil, compatibilitate cu standardele HDR și luminozitate de până la 3.000 niți. Motorola este unul dintre producătorii care nu limitează ecranul exterior, deci poți face cam totul de pe el. Răspunzi la apeluri și mesaje, poți deschide orice aplicație vrei, există și câteva jocuri dedicate pentru acest format și, desigur, poți interacționa cu Gemini pentru răspunsuri rapide sau comenzi. Îmi place ce face Motorola la acest capitol, față de Samsung, de exemplu, care permite doar anumite aplicații sau widget-uri pe ecranul extern, dacă nu folosești GoodLock sau alte aplicații terțe. Problema este că RAZR 70 Ultra nu este singurul telefon care poate să facă asta. Deja de vreo 2-3 ani vedem astfel de funcții pe RAZR, deci nu vorbim despre ceva tocmai nou.
Nici măcar procesorul nu a primit upgrade
Și lipsa de noutate se păstrează și la capitolul performanță, sau mai bine zis la capitolul hardware intern. M-am uitat, am căutat, am comparat… pur și simplu nu văd upgrade-ul. Pentru că nu există. RAZR 70 Ultra păstrează exact aceeași platformă hardware precum 60 Ultra de anul trecut. Avem același procesor Snapdragon 8 Elite, tot 12 GB RAM și 512 GB stocare. Chiar și prețul de anul trecut de la lansare se păstrează: 6.500 lei. Astfel, nivelul de performanță este în mare parte identic, cu mici diferențe pe care le atribui fie marjei de eroare, fie actualizărilor software de Android sau ale aplicațiilor de test. 60 Ultra iese puțin mai bine în multe teste, dar nu aș zice cu certitudine că este mai performant. Nivelul de performanță se păstrează peste 60%, mai bine și decât multe telefoane tradiționale, fără ecran pliabil, ceea ce mă surprinde.
Cu riscul de a repeta ce am zis și anul trecut, am rulat și câteva jocuri și da, totul rulează excelent. Din fericire, nu prea au apărut multe jocuri foarte pretențioase între timp, deci Snapdragon 8 Elite încă se ține bine și în Red Dead Redemption, și în Genshin Impact, Asphalt sau Call of Duty cu setările cele mai înalte și cele mai ridicate de framerate. Telefonul se încinge atunci când este împins la maximum, dar nu am pățit să se închidă așa cum am văzut anul trecut pe 60 Ultra. Pare că problemele software au fost corectate.
Baterie mai mare, funcții AI modeste
Am observat însă un miiiic upgrade care nu cred că va avea un impact prea mare la capitolul baterie. De la 4.700 mAh pe generația anterioară, RAZR 70 Ultra face trecerea la o baterie de 5.000 mAh și devine pliabilul clamshell cu cea mai mare baterie pe care l-am testat până acum. Motorola nu avea probleme de autonomie nici anul trecut și cei 300 mAh în plus nu se simt prea tare acum. Este un telefon care te ține sigur o zi, poate chiar spre două, dacă folosești mai des ecranul exterior. Avem aceeași încărcare, la 68W pe fir și 30W wireless. Se încarcă destul de repede, dar acea valoare maximă nu prea am atins-o, nici pe un încărcător original Motorola.
Și similaritățile continuă și atunci când vorbim despre software. Pur și simplu nu s-a schimbat nimic la trecerea de la Android 15 la 16. MyUX arată la fel, ceea ce nu este un lucru rău, mai ales că Motorola este una dintre companiile care nu dublează aplicațiile Google, deci ai Google Photos drept galerie, de exemplu. Ce se dublează chiar inutil, aș zice eu, este partea de AI. Adica, da, ai Gemini disponibil la apăsare lungă pe power, dar poate vrei să folosești AI-ul motorola, bazat pe Copilot de la Microsoft, o soluție net inferioara din toate punctele de vedere.
Și mai ai și un buton dedicat pentru asta, care nu poate fi configurat pentru scurtături către alte funcții, ci doar dezactivat. Cam dezamăgitor, sincer, având în vedere ce fac alți producători din piață. Și la fel de dezamăgitor rămâne și suportul software. Motorola se încăpățânează să ofere telefoane la peste 1.000 de euro care primesc doar 3 ani de actualizări de sistem și doar 5 ani de actualizări de securitate, într-o piață în care majoritatea concurenților vin cu minimum 5 ani, iar unii promit până la 7 ani.
Camera LOFIC face diferența
Un capitol la care există un upgrade, dar la care cred eu că nu era tocmai necesar este camera. Dacă te uiți strict pe specificații, s-ar putea să nu vezi diferența, însă Motorola se laudă cu un senzor LOFIC (Lateral Overflow Integration Capacitor) pe camera principală. Asta înseamnă că senzorul are un interval dinamic mai mare, putând să captureze detalii mai bune în zonele luminoase și întunecate. Practic, face un HDR dintr-un singur cadru, nu din mai multe.
Și adevărul este că upgarde-ul se simte. Mi se pare cea mai importantă îmbunătățire și am realizat cadre excelente cu acest telefon, care acum un an sau doi nu aș fi crezut că sunt posibile pe un telefon pliabil de acest gen. Motorola a evoluat mult la capitolul cameră, așa cum am văzut deja cu Signature și RAZR Fold, iar avansul tehnologic se păstrează și pe RAZR 70 Ultra.
Camera wide
Camera principală duce greul, ca să zic așa, cu imagini excelent expuse. Tehnologia LOFIC își face simțită prezența prin cadre fără zone arse și cu umbre detaliate. Culorile sunt un alt avantaj al lui RAZR 70 Ultra. Toate imaginile explodează în culoare în special la imagini de la apropiere, poate că puțin exagerat pe alocuri, dar foarte plăcut din punct de vedere vizual. În cazul peisajelor, culorile mi se par ceva mai naturale, care păstrează bine atmosfera reală. Recunosc însă că pe timp de noapte, aveam așteptări ceva mai mari, având în vedere performanța pe zi, dar senzorul de dimensiuni mici își arată limitările. Rezultatele nu sunt slabe, dar chiar și cu procesare AI, unele imagini ies cu zgomot de imagine pronunțat.
Zoom 2x (crop)
Camera principală face și un zoom 2x foarte bun, și el peste așteptări și am reușit să scot rezultate bune chiar și până la zoom 4x, cu un minimum de degradare a calității, destul de ok pentru rețelele de socializare, oricum. Aproape că n-am simțit așa mult lipsa unui zoom dedicat. Ce nu recomand este să mergeți peste 4x. La 10x acel zoom digital este deja prea slab pentru a realiza fotografii decente, de exemplu.
Camera ultrawide
N-am vorbit însă despre ultrawide, iar motivul este că nu am prea multe de zis. Este o cameră decentă pentru acest gen de fotografie pe mobil, și în ciuda folosirii unui senzor de 50 de megapixeli, nu pot spune că impresionează cu ceva. Este folosit la fotografie macro, dar daca te depărtezi puțin, poți obține un rezultat mai bun cu cea principală. Noaptea, nu mai zic… nu poți scoate mare lucru cu acest ultrawide odată ce lumina naturală dispare. Este decent, dar cumva la nivel aproape de mid-range.
Nu voi vorbi prea mult despre camera de selfie, întrucât nu ai nevoie de ea pe un telefon de acest gen. Poți folosi camera principală pentru unele dintre cele mai bune autoportrete de pe mobil, atât ziua, cât și noaptea. Acesta este un capitol la care pliabilele excelează, pentru că te poți vedea pe ecranul exterior pentru încadrare cât mai bună.
Și în ciuda faptului că pe fotografie camera principală este foarte bună, pe filmare nu am fost tocmai mulțumit. Motorola în continuare nu folosește un codec bun pentru înregistrare video, ceea ce duce la o scădere vizibilă a detaliilor din orice cadru. Filmările 4K par să fie mai degrabă 1080p, o problemă pe care o cunosc pe telefoanele Motorola de câțiva ani deja și pe care nu au rezolvat-o. Și senzorul LOFIC nu pare să facă mare lucru în filmare, unde am observat zone arse. Măcar stabilizarea este bună ziua, dar noaptea ne lovim de vechea problemă cu artefacte la mișcări mai rapide.
Concluzia în cazul acestui model este destul de evidentă, cred eu. Dacă vrei un telefon pliabil de acest gen, cel mai bine ar fi să iei modelul de anul trecut, RAZR 60 Ultra, care este aproape identic din majoritatea punctelor de vedere. Nu vei simți cu adevărat nici camera puțin mai bună, nici bateria puțin mai mare și nici balamaua mai rezistentă. Cu siguranță nu vei vedea diferențe de performanță sau ecran, întrucât acestea sunt 100% identice între cele două generații.
Pur și simplu Motorola a făcut o treabă atât de bună anul trecut, încât anul acesta putea pur și simplu să nu mai scoată un model nou și tot ar fi fost unul dintre cele mai bune, dacă nu chiar cel mai bun telefon pe acest format din piață. Și sincer, nu mă aștept să fie întrecut prea curând, nici de următorul Flip de la Samsung și probabil că nici anul viitor nu cred că vom primi vreun upgrade important. Acest telefon, așa cum îl vedem pare să fi atins apogeul a ceea ce poți face cu această formă, nu ai mult mai mult loc la interior pentru baterie mai mare, un procesor mai puternic nu va schimba aproape deloc experiența, iar pentru camere mult mai bune trebuie mai mult loc la interior, ceea ce va duce la schimbarea semnificativă a formatului.
