Assassin’s Creed IV: Black Flag a fost probabil ultimul joc al seriei care folosea ADN-ul seriei originale și este considerat în rândul fanilor drept cel mai bun joc al seriei. Combinația de asasini, templieri și pirați, alături de gameplay-ul distractiv și libertatea de a naviga în ape deschise a oferit combinația perfectă care a atras nu doar fani ai seriei, ci și jucători care căutau „cel mai bun joc cu pirați” de la acel moment. Astfel, nu este de mirare că pentru primul „remake” Assassin’s Creed, Ubisoft a ales fix acest titlu. Și când vorbim despre noul Assassin’s Creed: Black Flag Resynced, vorbim despre un remake în toată regula, întrucât nu doar grafica este refăcută de la zero în noua versiune a motorului grafic Anvil, dar toate componentele jocului au fost regândite, ajustate sau complet schimbate, pentru a oferi o experiență modernă de joc. Și face asta fără să afecteze atmosfera jocului original, în timp ce adaugă și conținut nou, perfect integrat printre ceea ce cunoșteam deja. Au fost ambiții mari, dar cumva, Ubisoft a reușit să livreze cam tot ceea ce a promis.
Black Flag Resynced păstrează identitatea originalului intactă
Cel mai interesant lucru la noul Assassin’s Creed: Black Flag Resynced mi se pare faptul că va fi ușor abordabil atât pentru „veterani”, care probabil că nu au mai jucat originalul de ceva vreme (au trecut totuși 13 ani de la lansarea lui), cât și pentru cei care au descoperit această serie mai recent, poate odată cu jocurile din era RPG (Origins, Odyssey, Valhalla, Shadows). Într-un fel, jocul este construit pe „scheletul” originalului, care a fost la bază un joc pentru Xbox 360 și PlayStation 3, la nivel de structură, dimensiunea open world și multe alte elemente, dar împrumută cele mai bune adiții aduse de jocurile recente, fără să îl transforme într-un RPG.
Schema de control este complet modernizată. Pentru cei care au „tocit” jocurile vechi ale seriei (ca mine), acesta poate părea ciudat inițial pentru că începi să apeși pe butoane și personajul nu face ceea ce te-ai aștepta. Acest „muscle memory” dispare repede odată ce înțelegi cât de mari sunt îmbunătățirile schemei moderne. Ai acces la toate activitățile, toate gadget-urile de asasin și toate posibilitățile de mișcare și lupte la deget, fără să navighezi prin meniuri complicate sau să faci combinații ciudate de butoane. L2 și R2 servesc drept modificatoare, care adaugă un strat extra de scurtături către pistoale, bombe cu fum, sau abilități acrobatice în lupte. Asta nu înseamnă că vei evita complet situațiile în care personajul se aruncă de pe clădirea pe care te-ai obosit ultimul minut să o escaladezi pentru că nu a înțeles că trebuie să urce, sau că acesta nu se va bloca într-un copac atunci când urmărești o țintă pentru asasinare. Doar că va fi mai ușor sa îl aduci înapoi pe calea cea bună.
Schimbările la nivel de control sunt însă mult mai adânci de atât. Dacă în jocul original te puteai furișa doar prin tufișuri, acum există un sistem de stealth complet nou, în care Edward Kenway poate aborda multe situații care erau greu sau imposibil de făcut fără detecție, măcar posibile. Iar luptele, deși în continuare similare la nivel de mecanică, sunt pe de-o parte simplificate, și pe de alta mult mai complexe. Există un sistem de parry, dodge și „takedown-uri” spectaculose. Dispare însă posibilitatea de a folosi hidden blade-ul de tot. Poate părea ceva important într-un joc Assassin’s Creed, dar această armă servește doar rolul special pentru asasinări. Takedown-urile, de exemplu sunt executate cu hidden blade-ul, la fel ca toate asasinările. Și, pentru că nu este un joc AC RPG, nu există „niveluri” pe personaje și toate pot fi asasinate atât timp cât nu ești detectat. Assassin’s Creed clasic, cu modernizări binevenite.
Îmbunătățiri mari la nivelul „quality of life”
Și îmbunătățirile la nivel de „quality of life” se regăsesc la tot pasul, precum un marker care te poate ghida către următorul obiectiv, atât pe uscat, cât și pe apă. Sau opțiunea de „follow” pe un personaj în timpul misiunilor, pentru a evita ca Edward să o ia la fugă înaintea interlocutorului în timp ce vorbesc. Sau poți avansa timpul, dacă vrei să joci pe timp de zi, sau pe timp de noapte, sau vrei să faci un screenshot la apus, sau la răsărit. Pur și simplu nu simți că te „lupți” cu jocul, ci acesta încearcă să îți asigure o experiență cât mai plăcută. Asta este cel mai ușor vizibil în porțiunile de navigare cu corabia, unde ai îmbunătățiri la nivelul armelor, arme noi, unele tunuri au fost regândite sau modificate și apar tot felul de moduri secundare de foc, care transformă fiecare confruntare cu inamici pe mare o adevărată plăcere. De fapt, pe la începutul jocului câteva ore bune tot ce am făcut a fost să îmi upgradez nava Jackdaw și să strâng resurse din bătălii. Este clar că studioul Ubisoft Singapore (cel care a condus acest remake, alături de toate celelalte studiouri ale companiei) are o experiență vastă cu această componentă. Ubi Singapore a construit această componentă în Assassin’s Creed III, original, apoi a contribuit masiv la originalul ACIV: BF, și a dezvoltat și Skull & Bones, un joc construit în jurul acestor mecanici (din păcate acesta din urmă nu s-a bucurat de succesul dorit).
O singură critică am pentru design-ul din Black Flag. Era prezent și în jocul original, dar parcă aici este și mai evident faptul că în orice confruntare mai importantă din joc, sau chiar și poate puțin prea des în timpul explorării în afara misiunilor, întotdeauna începe ploaia sau chiar vreo furtună. Mi-ar fi plăcut ca nu toate misiunile importante care implică corăbiile să fie afișate în diverse nuanțe de maro, negru și gri, cu ploaie peste tot și poate vreun vârtej. Măcar efectele meteorologice în sine arată excelent.
Engine nou, grafică de top și lume mult mai deschisă
Dar trecerea la noul motor grafic Anvil aduce o serie de îmbunătățiri pe care la prima vedere nu le simți. Puțini probabil mai țin minte faptul că nu toate orașele erau pe aceeași hartă deschisă pe care poți naviga cu corabia. În jocul original, doar anumite orășele mai mici puteau suporta tranziție fără ecrane de încărcare de la gameplay pe uscat la cel pe mare, dar acum tot jocul este complet deschis. Iar asta permite și multe alte îmbunătățiri. De exemplu, poți înota pe sub apă absolut oriunde. Cu această ocazie au fost adăugate multe colecționabile noi, precum cufere cu comori ascunse și sub apă, în diverse epave, pe lângă locațiile principale.
Probabil că cel mai mare upgrade, și cel care va cântări cu siguranță cel mai mult este cel pentru grafică. Probabil că la prima vedere, mulți vor spune că „arată la fel”, având ochelarii de nostalgie peste ochi. Dar asta este o dovadă atât a stilului artistic de top al jocului original, cât și al studioului din Singapore, care a reușit să aducă acest joc în 2026 la nivel de grafică, păstrând intactă identitatea vizuală Black Flag. Aș zice că cele mai mari upgrade-uri se văd la nivelul mediilor de joc. Acestea sunt ultra-detaliate, fiind reconstruite în mare detaliu cu modele de calitate înaltă, texturi la rezoluție foarte mare și umplute acolo unde avea sens cu o densitate mai mare de vegetație și obiecte decorative. Fiecare spațiu pare mult mai credibil, chiar realist în design, dar totodată stilizat, pentru că jocurile Assassin’s Creed nu au mers niciodată spre realism, ci un soi de realism stilizat.
Iluminarea este realizată acum cu ray tracing, pentru un aspect mult mai natural, apa este impresionant de detaliată, reflexiile cu ray tracing sunt de asemenea realiste, iar personajele capătă noi dimensiuni în secvențele cinematice. Nu că în afara lor ar fi mai puțin detaliate. Ba chiar am fost impresionat de nivelul de detalii pe care îl poți vedea pe echipamentul lui Edward, care afișează chiar și cele mai mici „trinkets” pe care le poți echipa pentru bonusuri pasive, dar atunci când personajele vorbesc, sau chiar când sunt complet silențioase și par că stau pe gânduri, noile tehnologii reușesc să asigure un nivel mai mare de impact emoțional. Poți acum să îi numeri firele din barbă lui Edward, să vezi cum îi flutură părul în vânt în timp ce navighează și impactul asupra performanței nu este unul major. Bine, trebuie să ai și un computer de gaming bine dotat. Cu totul la maximum, pe PC-ul meu cu GeForce RTX 5070 Ti a trebuit să folosesc DLSS pe Performance pentru 60 de cadre pe secundă în 4K, dar la nivel de optimizare am fost plăcut impresionat de joc.
Jucând o versiune de review, cu vreo săptămână înainte de lansare, am întâlnit mici bug-uri și un singur crash în peste 30 de ore, cât am avut nevoie pentru a duce povestea principală la bun sfârșit. Dar acestea au fost atât de rare și de minore (precum întârzierea încărcării texturilor complet în anumite zone, care își reveneau după câteva secunde), încât nu m-aș hazarda. Black Flag Resynced pare să fie bine finisat și bine pus la punct la nivel tehnic, ceva ce Ubisoft chiar pare că a luat în serios pentru proiectele recente.
Aceeasi poveste îndrăgită, cu noi quest-uri secundare și câteva mici modificări
Nu prea am vorbit despre povestea lui Edward Kenway din noua versiune Black Flag, pentru că în mare parte este aceeași. De la secvențele cinematice refăcute shot by shot, până la vocile personajelor, totul rămâne exact la fel. Majoritatea misiunilor sunt de asemenea identice între cele două jocuri, cu mențiunea că apar câteva mici ajustări pentru a se conforma la noul gameplay modernizat. Există însă câteva adiții pe care s-ar putea să le ratezi dacă nu ești atent sau dacă nu ești așa de bine familiarizat cu jocul original. De exemplu, au fost înregistrate câteva replici noi pentru Edward, care pentru cineva care este atent, vor ieși în evidență, întrucât actorul are acum o voce puțin mai groasă, la 13 ani distanță.
Dispare însă un element important al jocului original: secvențele la persoana întâi în care preluai rolul unui „tester” de jocuri în studioul Abstergo din Montreal (versiunea din universul jocului al studioului Ubisoft Montreal). Acea componentă lega Black Flag de jocurile anterioare și deschidea calea către următoarele titluri (Rogue și Unity), dar este complet absentă aici. Probabil pentru jucătorii noi n-ar fi avut mult sens, iar Ubisoft tot încearcă de mult timp să ne facă să uităm de povestea lui Desmond și a asasinilor din era modernă a seriei.
Totuși, așa cum a promis, Ubisoft adaugă și ceva conținut nou-nouț, care nu exista în jocul din 2013. Secțiunile first person sunt înlocuite cu „rift-uri”, practic simulări Animus care încearcă să exploreze scenarii „What if” în cadrul Black Flag. Sunt doar mici challenge rooms, nimic cu adevărat consistent, care au loc în „Dark Animus”, cu grafică digitalizată. Dar apar pe lângă și quest-uri secundare, personaje noi care pot să adauge bonusuri importante permanente în luptele navale dacă le recrutezi în echipajul de pirați, cât și ceva conținut „end-game”, cu un nou fir narativ de câteva ore. Acestea se adaugă la toate activitățile secundare care sunt la fel de variate și de distractive cum le știam. Vorbim despre explorarea epavelor în larg pe sub apă, vânătoarea de animale pe uscat și pe mare, contracte pentru asasini, cucerirea de fortărețe, sau vânătoarea de corăbii „legendare”. Pur și simplu nu te poți plictisi în Black Flag, pentru că întotdeauna ai ceva nou de făcut, sau o locație de explorat și „completat”. Este în continuare un joc excelent pentru „completionists”.
