Care pe care

⇣ Sari la articol

Ştiu că aţi aşteptat ediţia aceasta cu mare nerăbdare, pentru că ar trebui să vă lămurească dilemele referitoare la cele mai bune smartphone-uri ale momentului. Testul de laborator comparativ la topmodelele din această categorie este în măsură să spună care e cel mai bun şi de ce, cu cifre precise, fără interpretări subiective.

În limbajul celor ce au în minte numai cifre şi procente, competiţia nu are cum să însemne altceva decât evoluţie. Într-adevăr, e un principiu de bază după care funcţionează sistemului capitalist. Comparaţia între obiecte generează competiţie între producători, le aduce acestora din ce în ce mai mulţi bani şi uite aşa se pun rotiţele în mişcare. Personal nu cred că există competiţie cu adevărat nici între oameni, nici între lucruri. E doar o convenţie – capcană, căreia îi cad pradă cei mai mulţi.

Pentru cea mai mare parte a celor din jur, viaţa este doar o continuă luptă pentru posesie de lucruri, de fiinţe, de tot ce are celălalt şi prin comparaţie, tu, nu. O competiţie care, din păcate, este impusă prin sistemul de învăţământ, din primii ani. Atunci când învăţătoarea îl ameninţă pe copil că trebuie să fie mai bun decât Gigel, care, uite, citeşte mai bine decât el, ba chiar şi gândeşte mai repede. Atunci când, părinţii, din inconştienţă, îi cer, la fel, să fie cel mai bun la învăţătură, la sport, la muzică, la tot ceea ce face, indiferent de ceea ce ar vrea copilul sau de aptitudinile sale. Odată tarat, acesta nu va mai putea decide niciodată ce e mai bine pentru el, decât prin comparaţie cu cei din jur, ceea ce-l va face să sufere mai târziu, să-l deprime şi să-l traumatizeze, dacă nu va reuşi să aibă ceea ce au alţii, inevitabil catalogaţi ca fiind mai buni. Rezultatul final va fi aproape invariabil cel pe care îl vedem în relaţiile din jurul nostru: ură, venin, minciună, furt, duşmănie, călcat totul în picioare – de la principii, prietenie şi până la familie. Omul contemporan ajunge să acţioneze astfel pentru că se află într-o extenuantă competiţie şi cu el însuşi – o competiţie între ceea ce gândeşte şi cum acţionează. În mod normal, între acestea ar trebui să existe cea mai deplină armonie, care ar face viaţa mai uşoară şi implicit mai frumoasă. Dar probabil teama de eşec sau de o posibilă ratare dacă planul personal nu se va finaliza cu suficiente avuţii, cu destui bani, e mult prea mare.

Nu iubesc anarhia, dar mi-aş dori să dispară banii, pe care îi urăsc în egală măsură, indiferent cât de mulţi sau puţini ar fi. Mi-ar plăcea să asist la spectaculoasa prăbuşire a sistemului bazat pe competiţie. Mi-ar plăcea ca, măcar până la naşterea altuia sistem, oamenii să înţeleagă şi se poată bucura de ceea ce au, ba chiar să fie recunoscători pentru ce au. Să-şi dorească mai mult, dar nu cu orice preţ şi prin orice mijloace. Să se liniştească şi să ajungă să facă eventual comparaţii între primăvară şi toamnă, apus şi răsărit, razele soarelui şi cele ale lunii…

Revenind la testele comparative realizate în exclusivitate de connect şi la competiţia atât de acerbă între cele două modele de top ale anului iPhone 4 şi Samsung Galaxy S, da, după cum am anticipat, acesta din urmă este cel mai bun smartphone care a trecut până acum prin laboratorul nostru. Însă competiţia nu există de fapt nici aici, e tot o convenţie, fiindcă pentru unii dintre voi, indiferent de ceea ce spunem noi, iPhone 4 va fi cel mai potrivit mobil, pentru alţii, HTC Wildfire sau Samsung Galaxy S. Nu se va supăra nimeni, e în firea lucrurilor.