Când am auzit prima dată că Ubisoft va lansa un Far Cry plasat într-un soi de Cuba fascistă recunosc că am fost cel puțin intrigat. Fiind una dintre cele mai versatile și interesante serii de jocuri Triple A, una care a rezistat testului timpului și ne-a oferit titluri mai mult sau mai puțin reușite, cel mai nou Far Cry ne dovedește încă o dată că Ubisoft mai mișcă pe acest front și mișcă destul de bine.
Am scris în titlu „Che Guevara Simulator 2021” pentru că e fix impresia pe care mi-a lăsat-o jocul până acum. O impresie foarte bună, de altfel, atmosfera de națiune caraibiană aflată sub jugul unei dictaturi finanțate dintr-un fel de medicament care vindecă cancerul fiind surprinsă într-un mod flawless. Desigur, la fel ca și în cazul seriei Assassin’s Creed, mă pot lăsa pradă subiectivismului, fiind un fan al acestui tip de setting (Narcos FTW), însă jocul este actualmente bun și nu doar din acest motiv.
Yo soy un guerrillero
Încă de la cursurile despre America Latină pe care le-am avut în facultate (Științe Politice, da) unde am aflat despre tot butoiul cu pulbere care este situația politică de acolo, am fost fascinat de această zonă cu iz de tragedie romantică. Locul unde bei cea mai bună cafea la micul dejun și cel mai bun rom la prânz pentru a avea destulă energie atunci când trebuie să lansezi revoluții sau contrarevoluții la ora apusului. Aruncă în acest mix și cunoscuta melodie „Bella Ciao”, adaugă după gust aligatori revoluționari îmbrăcați în veste cu steagul cubanez și apasă butonul „Play” din meniul principal. Rezultatul este „as Far Cry as it gets”.
Încă de la prima misiune ești catapultat în mijlocul unei situații politice tensionate de pe insula Yara din Marea Caraibelor, un fel de Cuba fără să se numească de fapt așa. Tu ești Dani, iar scopul tău principal este să scapi de pe meleagurile natale ca să ajungi să trăiești visul american împreună cu amicul tău cel mai bun. Însă totul o ia pe arătură atunci când armata începe să ridice oameni pentru a-i transforma în sclavi pe plantațiile de tutun special, tutun care este folosit la fabricarea de Viviro (medicamentul minune). Într-o întorsătură mai puțin fericită de evenimente, ajungi să-ți pierzi ambii prieteni din copilărie și să te alături Libertad, o facțiune de luptători de gherilă care a jurat răzbunare lui Anton Castillo.
¡Viva la Revolución!
Un alt punct forte al jocului este faptul că antagonistul Anton Castillo este jucat chiar de Giancarlo Esposito, nume cunoscut pentru interpretarea unora dintre cele mai complexe și interesante personaje negative din folclorul TV al ultimilor ani, precum Gus Fring din Breaking Bad, sau Moff Gideon din The Mandalorian. Rețeta nu avea cum să fie una care să nu aibă succes, fiind chiar un no-brainer. Esposito împrumută atât voice acting cât și motion capture pentru Castillo, iar rezultatul te va lăsa cu gura căscată, mai ales în ACEA scenă de pe barcă din debutul jocului.
Au existat multe discuții pe marginea personajului negativ dar și a interpretului acestuia, pentru că știm cu toții că un Far Cry reușit se datorează în mare parte antagonistului și a modului în care e scris acest personaj. De la Vaas la Joseph Seed, am avut parte mai mereu de psihopați care voiau doar să vadă lumea arzând. Însă nu sunt sigur că Anton Castillo se încadrează în acest șablon, liderul fascist al Yarei fiind un om de stat fără milă, dar care în sinea sa este de părere că tot răul e spre bine iar scopul scuză în mod cert mijloacele. Și încearcă constant să imprime aceste trăsături de caracter asupra fiului său, Diego, un adolescent care nu prea știe ce vrea de la viață însă care pare că vrea să urmeze altă cale decât tatăl său.
Dar nu voi continua cu povestea și te voi lăsa s-o descoperi singur, însă e clar că ce urmează după ce Dani se alătură războiului de gherilă. All hell breaks loose pe insula Yara, iar personajul principal devine un fel de Che Guevara, împrumutând carsima și leadership-ul legendarului Guerrillero Heroico din America Latină a anilor 60.
Sandbox, sandbox, sandbox
Și ca să vorbim nițel și de gameplay și level design, Far Cry 6 urmează întocmai liniile stabilite de predecesorii săi. Și continuă adiția care a fost introdusă în premieră pe Far Cry 5, și anume posibilitatea folosirii companionilor, sau pets mai pe scurt. Amigos, în cazul FC6. Am fost impresionat de mixul de umor cu violență pe care îl aduc micile animale, începând cu Guapo, un aligator îmbrăcat tematic, care va mușca literalmente din dușmanii tăi, Chorizo, un cățel adorabil care va fermeca pe toată lumea sau temutul Chicharron, un cocoș care are abilitatea de a ataca de la distanță pe oricine încearcă să pună bețe în roate mișcării revoluționare.
Harta, desigur, este una de tip sandbox, care este împărțită pe mai multe zone, începând cu Isla Santuario, starting zone-ul tău, Madrugada, Vale de Oro, El Este, cele trei regiuni principale prin care se va desfășura acțiunea și în care vei crește în level odată cu fiecare quest dus la bun sfârșit și Esperanza, zona de Endgame, capitala Yarei, bârlogul lui Castillo care se află în plin lockdown militar. Decorul este unul tropical, exotic și are rolul să te afunde și mai tare în atmosfera boemă despre care vorbeam mai sus, una presărată cu parfum de femeie și praf de pușcă. Ce să mai, un Casa de Papel situat în Caraibe.
Gameplay
Încă un lucru important de notat este faptul că trecerea prin aceste zone se face într-o ordine care poate avea oarecum mai multă legătura cu storyline-ul, însă în final decizia este la tine și poți alege să joci în orice secvență ai chef. Mai ales dacă optezi pentru nivelul de dificultate cel mai de jos, unul care are mai mult rolul de a îți permite să te bucuri de poveste, în loc să gândești strategii de ocupare a forturilor Castiliene.
În rest, totul este familiar. Există destul de multe elemente de RPG prezente aici, precum schimbarea gear-ului în funcție de stats-urile pe care ți le oferă fiecare piesă de echipament, existența posibilității de transmog, în speță cosmetizarea pur vizuală a lui Dani Rojas (care poate fi bărbat sau femeie, la alegerea ta) dar și un mecanism foarte interesant de upgrade al armelor cu diverse mod-uri pe care le poți aplica la variile locații care dispun de un wrokbench. E cumva satisfăcător să alegi tipul de muniție în funcție de vulnerabilitatea dușmanilor peste care urmează să dai și să schimbi din mers arma după cum îți croiești drumul prin forturile pe care trebuie să le cucerești.
Mi-a plăcut, iarăși, destul de mult faptul că accentul se pune mai degrabă pe dezvoltarea personajului și mai puțin pe plimbatul pe perioade lungi de timp dintr-o zonă în alta. Aici ai la dispoziție vehicule speciale pe care le poți upgrada, cai, și rute alternative marcate cu albastru, așa zisele Guerilla Paths care îți vor permite să navighezi prin Yara la adăpost de trupele lui Castillo.
Guerilla rule number 3, Dani: F*cked-Up Situations Call For F*cked-Up Solutions
Și dacă tot am povestit mai sus despre antagonistul acestui joc, să vorbim și despre liderii Libertad, facțiunea de gherilă căreia i te vei alătura și care va deveni noua ta familie în drumul spre revoluție.
Clara Garcia este figura matriarhală a organizației, un lider cu mâna de fier care vrea să ducă bătălia spre capitala Esperanza, ea fiind secondată de Juan Cortez, poate cel mai „colorat” personaj din acest joc. Cortez este omul care îți face prima dată cunoștință cu Guapo, maestru al luptei de gherilă și mentorul lui Dani, cel care îi explică într-un mod umoristic fiecare regulă de război adaptat zonelor de junglă sau de oraș.
Pe lângă Amigos și cei doi luptători emblematici ai mișcării revoluționare, Dani se va atașa și de variile personaje secundare pe care le regăsești pe parcursul călătoriei tale spre glorie. Clar, jocul te integrează într-o poveste cu suișuri și coborâșuri, cu tente de rom și trabuc, trădare, speranță și reușită. Cam tot ce ai putea vrea de la un Far Cry în Caraibe. Jocul livrează acel feeling.
