REVIEW God of War (PC) – O nouă casă, același zeu al războiului

10Nota connect

REVIEW God of War (PC) – O nouă casă, același zeu al războiului

Scris de | 31 ianuarie, 2022

Deși am un PlayStation 4 de mai bine de 2 ani, mărturisesc că nu am apucat până acum să încerc God of War, unul dintre magnum opus-urile studiourilor Sony Santa Monica. Cumva am fost tot timpul prins între noi lansări pe care le-am jucat ba pe Xbox, ba pe PC, iar în perioada în care a fost lansat God of War îmi petreceam cel mai probabil timpul cu unul dintre interminabilele jocuri din seria Assassin’s Creed

Așadar, când ni s-a propus să luăm „la mână” noul God of War, care este de fapt vechiul God of War (din 2018) dar în versiunea pentru PC, am găsit în sfârșit scuza perfectă pentru a trece la „treabă” și a-mi petrece ore bune în lumea înghețată și extraordinar de frumoasă a mitologiei nordice. 

Istoria mea cu „God of War” a început pe PSP, cu „Chains of Olympus” și „Ghost of Sparta”, două dintre jocurile mele favorite pentru acea consolă care acum adună praf pe undeva prin casă. Ambele te puneau în pielea lui Kratos în prequel-uri pentru God of War și God of War 2 și ofereau clasicul gameplay hack-and-slash pentru care seria a fost cunoscută până la cea mai nouă iterație, cea din 2018.

God of War (2018) a venit însă cu acest nou gameplay, unul mai RPG-ish, care păstrează o bucată din farmecul celui vechi și cu noi mecanici extraordinar de interesante și de bine implementate. Însă, până să discutăm despre gameplay, vreau să menționez întâi câteva cuvinte despre povestea titlului, pentru că iată, a fost nevoie de 4 ani ca să o descopăr.

Story

Povestea din God of War are legătură cu celelalte titluri din serie (6 la număr), însă poate fi înțeleasă fără probleme și dacă nu ai mai pus mâna vreodată pe una din aventurile lui Kratos. (Spoiler pentru primele 30 de minute ale jocului) Practic, după ce acesta și-a îndeplinit norma de zei greci uciși, s-a mutat pe meleaguri mai friguroase, în ținuturile nordice, unde a sperat să ducă o viață mai liniștită alături de soția și fiul său. Pentru că nu am avea însă un joc dacă totul ar fi doar lapte și miere, viața acestora este schimbată complet după ce soția lui Kratos moare în urma unei întâmplări necunoscute, iar personajul nostru principal și Atreus, fiul său, pleacă într-o călătorie periculoasă pentru a-i împrăștia cenușa în vârful unui munte.

Bineînțeles, de-a lungul drumului vei da de creaturi și zei din mitologia nordică, precum giganții denumiți Jötnar, și vei avea ocazia de multe ori să rămâi cu gura căscată la cât de bine sunt reprezentați unii dintre aceștia.

Însă God of War este mai mult decât un simplu joc care te trimite din punctul A în punctul B pentru a-ți îndeplini un obiectiv. Sigur, la prima vedere te-ar putea păcăli în acest sens, însă elementul central al poveștii nu este călătoria în sine, ci personajele și relația dintre ele. Mai exact, relația dintre Kratos și fiul său, Atreus, care se simte cumva rece de la primul „boy” pe care îl spune tatăl. Însă, pe parcurs, cei doi se vor apropia din ce în ce mai mult, Kratos jucând atât rolul de tată, cât și cel de „învățător”, iar Atreus ajutându-l în cele mai dificile momente. Este absolut superb felul în care evoluează relația celor doi, și cum vezi asta după fiecare bătălie dificilă pe care o duc la bun sfârșit.

Gameplay

Gameplay-ul lui God of War este și el, la fel ca povestea, excelent. O să folosesc multe superlative în acest review – deh, jocul chiar le merită -, iar în ceea ce privește gameplay-ul nu văd cum ai putea să vorbești altfel decât la superlativ. Sigur, mecanicile sunt destul de simple uneori, nu ai de exemplu un buton de jump sau crouch ca la alte jocuri, dar asta pentru că God of War nici nu e despre asta. Mișcările personajelor sunt extrem de fluide, inamicii îți pot pune probleme serioase pe un nivel de dificultate mai mare, iar piesa de rezistență o reprezintă toporul lui Kratos, Leviathan.

Leviathan este cel care face ca gameplay-ul lui God of War să funcționeze atât de bine și să se simtă atât de distractiv. Fiecare lovitură cu acesta are o greutate considerabilă în spatele ei, pe care parcă o poți simți și tu, iar mecanica ce îți permite să îl arunci și să îl chemi înapoi la tine (întocmai precum celebrul ciocan al lui Thor, Mjolnir) pur și simplu deschide modalități complet noi de a aborda fiecare luptă.

Chemarea lui Leviathan se face apăsând un buton, iar până când o faci toporul rămâne blocat în inamicul în care l-ai aruncat sau pe undeva pe pământ, dacă ai ratat ținta. Ce poți face însă este să te folosești de el și atunci când îl chemi la tine, întocmai ca un bumerang, trecându-l prin capetele câtorva inamici care se situează între tine și el. Este o dinamică excelentă, pentru că îți permite să alternezi felul în care lupți foarte des și să ai diferite strategii (fără topor nu ești bineînțeles fără apărare, pentru că poți apela la pumnii și scutul lui Kratos). 

Există și inamici imuni la atacurile cu Leviathan, iar atunci va fi momentul oportun de a apela la pumni și la scutul retractabil. De asemenea, vei putea recurge și la atacuri speciale, precum o rază de gheață aruncată din topor sau ajutorul lui Atreus, care poate fi din ce în ce mai util pe parcursul jocului, după ce la început poate doar să distragă adversarii.

Esențiale vor fi și upgrade-urile pe care decizi să le faci armurilor (atât a ta, cât și a lui Atreus), precum și diferitele skill-uri pe care le vei obține pentru Leviathan. Din experiența mea, nu trebuie să te abați prea mult de la „calea bătută” pentru a obține suficiente materiale pentru upgrade-uri, deci nu trebuie să te temi că vei rata ceva esențial dacă nu verifici fiecare colțișor din hartă.

Grafică

„Bun, știam că e la fel de bun ca originalul, doar e același joc, dar măcar se vede mai bine?”. Well, duh, bineînțeles că se vede mai bine, doar e pe PC. 

Lăsând gluma la o parte însă, God of War este un joc superb pe PC, și optimizarea sa este magistrală, iar o bună parte din merite (mă rog, aproape toate) îi revin plăcii grafice NVIDIA GeForce RTX 2080 Super, pe care o am în calculator, și care se achită perfect de sarcini. Am jucat la Ultra fără nicio problemă în afară de mici momente de stuttering când intram într-o zonă cu foarte multe elemente grafice, și asta fără DLSS activ. Activarea DLSS-ului face ca până și acele momente să dispară și jocul să „curgă” la fel de bine și frumos ca un râu (scuzați-mi metafora).

Iar în privința personajelor, ce aș mai putea să zic? Pe Ultra poți vedea fiecare firicel de păr din barba lui Kratos, iar mișcările lor sunt naturale, extrem de bine studiate și realizate, iar design-ul monștrilor este unul excelent. Este incredibil cum un joc din 2018 poate arăta în continuare atât de bine la 4 ani distanță, făcându-le concurență fără mari eforturi celor mai noi titluri.

NVIDIA a adăugat și Reflex pentru God of War pe PC, acea funcție care îmbunătățește timpul de răspuns al jocului față de input-urile tale din controller/tastatură astfel că, în cazul în care ți se pare că nu e destul de responsive metoda de control pe care o utilizezi, poți să recurgi și la această opțiune. E foarte bine că există, deși eu o folosesc mai degrabă în jocuri competitive și aici nu am simțit nevoia de ea.

Sunet

Câteva cuvinte și despre sunet, pentru că merită. Coloana sonoră este absolut excelentă, în ton cu atmosfera și setting-ul jocului, însă ce m-a cucerit la God of War din punct de vedere auditiv este sound design-ul, care este la un alt nivel. Fiecare răcnet al unei creaturi, fiecare lovitură de topor sau săgeată a lui Atreus au extraordinar de mult detaliu și se aud exact cum ar trebui. Observi atenția care a fost acordată sound design-ului încă din prima bătălie mai importantă, cu un personaj necunoscut la acel moment, în care acesta și Kratos distrug o bună bucată din mediul care îi înconjoară. Pumnii „Străinului” se aud diferit față de cei ai lui Kratos, fiecare sunet de copac rupt sau stâncă distrusă contribuie la atmosfera apăsătoare a luptei și acting-ul…Dumnezeule, voice acting-ul.

Fiecare dialog curge natural, iar cei doi oameni care le dau glas lui Kratos și Atreus (Christopher Judge și Sunny Suljic, care în 2018 apărea și în excelentul film „Mid 90s”) sunt extraordinari în rolurile rol, oferind personajelor și mai multă tensiune și emoție și reușind să te apropie și mai mult de povestea lor. Și nu doar ei se descurcă excelent, ci și personajele secundare, iar cireașa de pe tort o reprezintă Leviathan și sunetul pe care îl scoate cu fiecare lovitură pe care o aplici, sau de fiecare dată când îl arunci. Șuieratul lui prin aer către tine, atunci când îl chemi, este inconfundabil, și îmi e greu să îmi amintesc ultima oară când o simplă armă, dintr-un joc sau film, a avut atât de multă personalitate insuflată în ea.

Concluzia connect

God of War pe PC este un joc la fel de minunat ca atunci când a fost lansat, însă acum arată și mai bine și se mișcă și mai fluid. Nu există capitol la care acest titlu să aibă de suferit, de la gameplay-ul excelent, la grafica superbă, sunetul care te poartă în ținuturile nordice friguroase și personajele și povestea foarte bine scrise. Tot ce pot să zic e, dacă ai așteptat să îl joci 4 ani, la fel ca mine, atunci mai bine te grăbești ca să nu se facă cinci, pentru că jocul acesta merită atenția ta. Și cu ocazia asta am înțeles și eu de ce God of War: Ragnarok este cel mai așteptat joc al anului pentru mulți - povestea lui Kratos și Atreus nu are cum să nu te captiveze.

10Nota connect

Plusuri

  • Gameplay
  • Grafică
  • Sunet
  • Story

Minusuri

  • A venit prea târziu pe PC.

Etichete: , , , , , ,