După ce am început 2024 cu un telefon midrange (vezi aici review-ul pentru Honor Magic6 Lite), a venit momentul să urcăm puțin, într-o zonă de preț ceva mai ridicată. Tot nu ajungem la flagship, suntem chiar departe de limitele de-acolo dar sărim de 2000 de lei, ca să vedem ce ne rezervă cel mai nou telefon de top din gama Redmi Note de la Xiaomi. Recent lansată, noua serie Redmi Note 13 de la Xiaomi are nu mai puțin de 5 telefoane, și noi l-am testat în ultima săptămână pe cel mai bun și mai scump dintre acestea, vârful gamei – Xiaomi Redmi Note 13 Pro Plus. Ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut, și cui putem să recomandăm telefonul acesta – în rândurile de mai jos.
Încărcător de 120W în cutie
O să încep cu laude la adresa pachetului în care vine acest telefon, pentru că include tot ce ai nevoie: cablu de încărcare și brick-ul aferent cu o putere remarcabilă de 120W, dar și o husă din silicon, de un gri spre negru așa, mată și foarte plăcută. De asemenea, este făcută să protejeze și camerele, care ies destul de mult în relief. Pentru banii pe care îi plătești, nu o să simți că îți mai lipsește ceva, iar ăsta nu poate fi altceva decât un plus.
Ce nu este însă un plus, și aici recunosc că sunt cât se poate de subiectiv, e design-ul. E un telefon care de la distanță arată oarecum a flagship, dar odată ce te apropii, mi se pare că farmecul acesta dispare. Xiaomi a ales ca spatele telefonului să aibă două suprafețe similare, dar diferite – una glossy, ceva mai strălucitoare, în partea de sus, care cuprinde și ansamblul de cameră, și una tot glossy, dar care nu strălucește așa de mult și reține ceva mai puține amprente, fix dedesubt. Este o alegere foarte bizară, care pe mine m-a și păcălit o dată, atunci când am văzut prima oară telefonul și am crezut că pe partea cu camera există vreo folie pe care tot am încercat să o dezlipesc, până să realizez că nu, așa-i telefonul.
Se simte însă ca un flagship, fiind un telefon „bine crescut”, la aproape 200 de grame, și rece la atingere, datorită combinației de cadru din aluminiu și spate din sticlă. Are protecție de tip IP68 la praf și apă, deci ar trebui să poată trece printr-o căzătură sau două din buzunar fără mari probleme. La asta contribuie și sticla de pe ecran, care este Gorilla Glass Victus, și dacă adaugi la pachet și husa inclusă în cutie, putem spune că Xiaomi vrea să fie sigură că nu îi cauți pentru garanție prea curând.
Ecran foarte bun și rapid
Continuăm ideea de „una caldă, una rece” și vorbim despre ecran, care intră în prima categorie. Redmi Note 13 Pro Plus are un superb AMOLED de 6,67 inchi, certificat Dolby Vision și HDR10+. Sincer, telefoanele de azi nu prea mai au ecrane slabe, și am văzut recent că nici midrange-urile nu mai fac compromisuri la acest aspect, așa că nu mă așteptam la altceva decât la o experiență de vizionat conținut foarte bună. Chiar așa s-a și dovedit și cam orice ai vrea să vezi pe Redmi Note 13 Pro Plus va arăta bine și te va mulțumi. Bezel-urile, acele margini negre dintre ecran și telefon, sunt cam mari, atât în părți, cât și sus și jos, dar te obișnuiești cu ele destul de repede.
Luminozitatea poate urca până la 1800 de niți, ca mai toate flagship-urile din ziua de azi, dar nu îți recomand să îți ții telefonul vreodată acolo, sincer – poate doar dacă te uiți la el în plin soare, pentru că altfel o să ai senzația că te-ai uitat fix într-o lumină după ce termini. Rata de refresh este de 120Hz, ceea ce face ca Redmi Note 13 Pro Plus să fie destul de rapid nu doar în jocuri, ci și în navigarea prin meniu. Și rata aceasta de refresh a devenit cam standard în industrie pentru mai tot ce înseamnă telefon de la 1500 – hai cu bătaie 1800 de lei în sus, deci nu e neapărat o surpriză, dar cu siguranță ai fi remarcat lipsa ei.
Prea mult bloatware
Vorbim de software și ajungem iar la un aspect ceva mai neplăcut pentru mine, dar iarăși extrem de subiectiv. Am mai zis și în alte review-uri de telefoane Xiaomi că nu sunt neapărat fan al software-ului lor, dar știu că mulți utilizatori oricum se joacă destul de mult la acest aspect și schimbă aspectul iconițelor, caută constant teme și multe altele. Cumva mi se pare că sunt fix opusul utilizatorilor de iPhone-uri de exemplu, caută să obțină cât mai mult din telefonul lor și să îl personalizeze cât mai tare. Ce nu e subiectiv este cât de neplăcut e să vezi preinstalate în telefon o groază de aplicații și jocuri de care nu ai nevoie. Xiaomi are o problemă cu bloatware-ul, care ar trebui rezolvată măcar pe aceste telefoane care vor să concureze cu cele de top din industrie. E totuși și ceva care îmi place: feedback-ul haptic pe care îl oferă telefonul.
La interior, Xiaomi Redmi Note 13 Pro Plus are mai multe configurații disponibile: 4 la număr, cu 2 tipuri de stocare, de 256GB și 512GB, și 3 tipuri de RAM – 8GB, 12GB și 16GB. Eu m-am jucat cu varianta de 12GB RAM și stocare de 512GB, și îți las și testele benchmark mai jos, dacă ești pasionat de numere.
Procesorul este un Mediatek Dimensity 7200 Ultra, realizat pe un proces de 4nm, iar stocarea este ultra-rapidă, de tip UFS 3.1. Sunt specificații numai bune pentru un telefon în zona aceasta de preț, iar asta se simte și în jocuri, care rulează fără probleme. Telefonul nu s-a încins în câteva sesiuni de Asphalt, și dacă ești un mobile gamer, nu ar trebui să fie vreun joc pe care să nu îl poți rula cu toate setările la maxim. Sunetul este stereo și oferă și suport pentru audio Hi-Res.
Ai și o baterie suficient de mare pentru sesiuni de joc lungi, având o capacitate de 5000mAh, și, cum am menționat la începutul clipului, un superb încărcător de 120W inclus în cutie. Xiaomi spune că o încărcare completă durează doar 19 minute, deci practic, dacă rămâi vreodată fără baterie și ai nevoie urgentă de telefon, trebuie doar să ai o priză prin apropiere.
Cameră principală excelentă, dar…
Și ajungem și la unul dintre atuurile cele mai mari ale acestui telefon: camera. Mă rog, teoretic sunt camere, la plural, dar în practică situația e așa cum îmi place mie mult mult de tot – o cameră excelentă și două de umplutură. Să începem deci cu starul, un senzor de 200MP, cu f/1.7 și stabilizare optică. E foarte bun, reproduce fidel culorile, și modul special de 200MP îți oferă o cantitate impresionantă de detalii, care îți permite foarte ușor să scoți o fotografie dintr-o altă fotografie, datorită calității și clarității. Umbrele sunt corecte, nu prea întunecate, însă ocupă și ceva mai mult spațiu de stocare.
Senzorul acesta uriaș ajută și la fotografiile cu zoom, și meniul de cameră îți oferă două variante, 2x și 4x, pe care le poți folosi fără să pierzi prea mult din detaliile imaginii.
Zoom-ul e foarte util și în modul portret, unde din nou, fotografiile sunt bune, deși aici zonele întunecate au ceva mai multe probleme în a fi reprezentate corect și îi dau de furcă bokeh-ului, care uneori nu e aplicat tocmai corect.
Modul de noapte este la polul opus, și mi se pare excelent pentru un telefon de sub 3000 de lei. Reprezentarea culorilor e foarte bună, întunericul nu e iluminat artificial într-un mod exagerat și dynamic range-ul este excelent pentru fotografii de noapte. Se observă mici probleme la mulțimile de elemente, de exemplu crengile unui copac pe fundalul negru al cerului, dar nimic care să te facă să critici prea mult sau să poți spune că nu ești mulțumit. Senzorul de 200MP este cu adevărat un senzor de flagship, iar aici Xiaomi a făcut o treabă foarte bună.
Problema vine însă când ne uităm la ceilalți doi senzori de pe spate – un ultrawide de 8MP și un macro de 2MP. E aceeași configurație pe care am văzut-o la Honor Magic6 Lite, și cam tot ce am zis despre camerele de pe acel telefon se aplică și aici: ultrawide-ul are o lipsă acută de calitate și claritate, dynamic range-ul este slab, zonele întunecate sunt amestecate complet, și mai bine folosești camera principală. Despre macro, la fel, nu îi înțeleg existența, nu am cunoscut vreodată un om care să nu fie în presa de tech și să facă mai mult de 3 fotografii macro cu telefonul. Plus că ai nevoie să citești două cărți și să scrii o lucrare de licență ca să îți dai seama unde se află în meniul de cameră.
Camera de selfie este mai bună, având 16MP și o diafragmă f/2.4, însă nu pot spune că m-a dat pe spate. Nu ai cantitatea de detalii pe care ai aștepta-o de la un flagship, dar modul portret decupează destul de bine și culoarea pielii este relativ corectă.
Filmarea de pe spate merge până la calitate 4K, cu 24 sau 30fps, iar cea de pe față doar până la 1080p. Stabilizarea e ok, deci ar trebui să poți trage câteva cadre în mișcare fără să dai impresia că ai băut 3 energizante înainte.
