Știm că Windows nu este un sistem de operare foarte „curat”, având incluse linii de cod foarte vechi, necesare pentru tot felul de compatibilități software și hardware. De altfel, nici Windows 11 nu a renunțat complet la unele dintre setările avansate care se fac prin aplicații vechi cu interfețe depășite. Un fost programator de la Microsoft dezvăluie însă cum se ajunge în situații de acest gen: de exemplu, o interfață „temporară” scrisă de el într-o dimineață, a devenit o parte importantă a Windows și nu a mai fost schimbată deloc în ultimii 30 de ani. Mai grav, tot el este responsabil pentru limita de 32 GB pentru partițiile FAT.
Dialogul de formatare a unităților de stocare din Windows, a fost realizat pe fugă într-o dimineață
Dave Plummer a povestit pe contul său de pe rețeaua X cum a scris dialogul de formatare a unităților de stocare. Acest dialog este cu siguranță cunoscut de oricare utilizator de Windows care a avut nevoie să inițializeze o unitate de stocare nouă, fie că este vorba despre un hard disk, SSD sau card de memorie.
Acesta spune că în 1994, când încerca să mute anumite componente din Windows 95 către NT, era necesar un dialog nou de formatare, iar acesta a decis să realizeze rapid unul „temporar”, pe care să îl îmbunătățească pe parcurs. Acesta a desenat dialogul și opțiunile necesare pe o foaie de hârtie și apoi l-a programat în Visual C++ 2.0 rapid. La momentul respectiv, Plummer a considerat că nu este o soluție „elegantă”, dar va fi una funcțională până când va fi înlocuită cu cea „finală”.
30 de ani mai târziu, toate sistemele de operare Microsoft bazate pe Windows NT încă folosesc același dialog de formatare, care nu a mai fost modificat deloc de-a lungul timpului. Dacă ați folosit Windows 2000, XP, Vista, Windows 7, Windows 8, Windows 10 și noul Windows 11, cu siguranță v-ați lovit de această interfață „temporară” de acum 30 de ani.
Plummer povestește în aceeași postare de pe X că tot atunci a decis, complet arbitrar, că o partiție FAT va avea un maxim de 32 GB. Nu exista o limitare tehnologică care să împiedice dimensiuni mai mari de partiții, dar aceea a fost o decizie de moment, pe care nimeni nu a contestat-o intern și care a rămas o limită clară pentru acest format de sisteme de fișiere.
Cumva, Dave Plummer încearcă să avertizeze programatorii că nu există soluții „temporare”, atât timp cât acestea funcționează bine, și că s-ar putea să devină „permanente” dacă funcționează destul de bine.
