Dacă tot trecem printr-o perioadă în care mulți dintre noi sunt ancorați în universul serialului Shogun, mărturisim că am fost destul de fericiți când am auzit de cea mai nouă lansare de joc de la Sony, Rise of The Ronin pentru PlayStation 5. Acesta te aruncă direct în Japonia secolului 19, perioadă care aduce cu sine nenumărate tensiuni politice și intrigi pe care tu, samurai fără nume și fără clan, va trebui să le rezolvi într-un mod satisfăcător. Iar după un titlu ca Ghost of Tsushima, precedentul joc cu samurai pe care l-am jucat pe PS5, standardele sunt setate destul de înalt. Așa că haideți să vedem care e treaba cu Rise of The Ronin.
Dar să începem cu începutul. Jocul lansat la finalul lunii martie impresionează în primul rând prin reproducerea contextului istoric. Ne aflăm la finalul Shogunatului Tokugawa, în a doua jumătate a secolului 19, iar granițele Japoniei încep să se deschidă pentru lumea vestică. Asta aduce după sine, bineînțeles, un nou soi de probleme cu care poporul nipon trebuie să se confrunte și e de datoria ta ca Ronin, adică Samurai fără clan, să ajuți spre rezolvarea lor. De fapt, despre asta e jocul, ne dă o direcție care ne amintește destul de tare de seria Assassin’s Creed, în special de primele titluri din serie.
Open World dezvoltat
O altă parte foarte bună este atmosfera lumii prin care te învârți, jocul fiind unul de tip open world, cu foarte puternice accente puse pe combat, unul care te va ține lipit de ecran, dar care nu te va cuceri chiar din primul minut. Schema de control este ușor complicată la prima vedere, dar este adaptabilă după bunul plac, iar după primele minute de familiarizare cu mecanismele de combat jocul capătă o cu totul altă dimensiune. Este foarte satisfăcător să câștigi numeroasele dueluri cu inamicii, iar boss fight urile sunt și ele scriptate pe măsură, poate chiar prea bine pe alocuri. În primele ore de gameplay ne-am văzut nevoiți să scădem gradul de dificultate pentru a putea rezolva unele provocări.
Și dacă tot am comparat Rise of The Ronin cu Ghost of Tsushima, ei bine aici vorbim despre o tangentă mult mai pronunțată asupra genului RPG, combinat cu o atenție deosebită și pe componenta de action-adventure. Rezultatul obținut este distractiv și imersiv, mai ales prin prisma controllerelor DualSense. Feedback-ul haptic despre care am mai vorbit de nenumărate ori aici la connect, transmite mult mai natural „vibrația jocului” spre mâinile tale decât un controller tradițional cu Force Feedback de la alte console concurente.
De fapt, am putea spune că Japonia în epoca Bakumatsu este unul dintre personajele principale din Rise of The Ronin, datorită complexității și atenției detalii cu care a fost creată. Multiplele personaje pe care le vei întâlni de-a lungul acestui joc, și a celor peste 50 de ore de gameplay pe care le vei atinge cu ușurință în incursiunea ta, vor ajuta la cimentarea acestei experiențe de gaming. Însă, atenție, Rise of The Ronin este unul dintre acele jocuri care devin din ce în ce mai impresionante pe măsură ce investești mai mult timp în el. Ce putem noi să-ți spunem este că merită cu desăvârșire.
Gameplay fast paced
Și, dacă tot vorbeam mai devreme despre importanța controllerului DualSense în imersivitatea în Japonia anului 1863, trebuie specificat și modul în care acesta își pune amprenta pe combat. Fiecare lovitură de sabie sau, mai ales, tragere cu arcul se simte foarte realist în Rise of The Ronin, având în vedere că vorbim aici despre un joc lansat special pentru hardware-ul consolei produsă de Sony. Mie unul îmi amintește de un alt titlu dezvoltat pentru PS5, Returnal, care se folosea extrem de bine de astfel de funcții. Apoi combinăm asta cu Spatial Audio, cu condiția să folosești o pereche compatibilă de căști, și Japonia prinde viață sub ochii și urechile tale.
În timpul luptelor, coordonarea ochi-mână este ajutată semnificativ de toate detaliile menționate anterior și te face să simți, la propriu, decorul care te înconjoară dar și modalitățile diverse de luptă, posibile datorită multiplelor categorii de arme pe care le poți alege să le folosești. Și nu vorbim aici doar de arme tradiționale japoneze, ci și de cele europene. Poți alege în ce mod vrei să joci, mai stealth sau mai brutal, iar acesta este un lucru foarte bun. De altfel, dacă vei merge mai mult pe prima variantă, jocul se va simți foarte apropiat de seria Assassin’s Creed, așa cum menționam mai devreme.
De asemenea, contează extrem de mult și alegerile pe care le vei face pe parcursul zecilor de ore de gameplay, care vor determina experiența de storytelling. Cum spuneam, componenta RPG este foarte dezvoltată și se împletește așa cum trebuie cu acțiunea. Deși povestea nu curge liniar în multe momente, nu se pierde continuitatea, chiar dacă alegi să alergi din loc în loc pentru a te ocupa de misiunile secundare. De altfel, cu tot cu acestea, durata totală de joc începe să crească cu câteva ore bune.
Personaje de care te atașezi ușor
Un alt aspect pozitiv de menționat sunt misiunile de tip „Bond”, cele în care îți dezvolți relația cu alți samurai, alături de care vei participa spre îndeplinirea acestora. De altfel, toată povestea din Rise of The Ronin se bazează pe sentimentul de camaraderie și pe lupta cot la cot cu „frații” tăi. Blade twin-ul tău, fratele de sabie, joacă un rol pivotal în intrigă, una despre care nu vom da foarte multe detalii, dar care va avea un impact masiv chiar asupra istoriei Japoniei, pe măsură ce avansezi în playthrough. De altfel, prietenii ca prietenii, dar și dușmanii sunt foarte bine conturați din punct de vedere al scenariului, iar faptul că gameplay-ul despre care vorbeam mai devreme se transformă pe alocuri într-unul de tip Dark Souls, te va face chiar și să îi urăști pe bune pe unii dintre băieții răi fictivi de care te vei lovi în incursiunea ta.
Un alt element prezent la tot pasul este frica de a greși în alegerile tale. La fel ca în orice alt RPG demn de luat în seamă, alegerile pe care le faci pot avea consecințe chiar devastatoare asupra cursului jocului, a multor dintre personaje și chiar asupra protagonistului. Nu sunt chiar multe titlurile la care mi-a fost efectiv frică să aleg, metaforic vorbind, stânga sau dreapta, nefiind deloc sigur de urmările care se vor abate asupra parcursului meu. Deci atenție mare și aici, pentru că nu tot timpul alegerea cea mai la îndemână sau mai evidentă este și cea potrivită pentru tine.
