Pura 80 Ultra este dovada că Huawei nu se mai chinuie să încerce să vândă smartphone-uri high-end către publicul larg din afara Chinei. Acesta este un telefon extrem de nișat, pe care îl vor alege doar câțiva utilizatori foarte pasionați, fie de brandul Huawei, fie de camera foto pe care acesta o integrează. De altfel am văzut deja înainte de lansare că este primul în clasamentul DxOMark, deci așteptările sunt mari la capitolul foto. Știm cu toții ce probleme are Huawei în piață, dar asta nu oprește compania să pună un preț astronomic pe noul său flagship. Nici n-o să vă țin în suspans: costă 8.000 lei, acum, la lansare. Eu sunt Cătălin, tu ești la connect și hai să vedem dacă acest preț este sau nu justificat de ceea ce oferă noul Pura 80 Ultra.
O cameră de top care inovează, dar nu totul reușește să impresioneze
Voi aborda camera mai întâi, întrucât este clar că Huawei a construit acest telefon cu un singur plan: să facă tot posibilul pentru a integra cele mai avansate tehnologii de până acum la acest capitol. Și aici nu prea ai ce să îi reproșezi, cel puțin pe hârtie. Are un senzor principal de 1” cu pixeli RYYB (Red Yellow Yellow Blue), o semnătură deja pentru flagship-urile Huawei, alături de un ultrawide performant și o cameră cu zoom bazată pe un sistem proprietar, care oferă două focale pe un singur senzor.
A dispărut astfel acel sistem retractabil de pe camera principală de la Pura 70 Ultra și apare un sistem chiar mai complex pe zoom, care integrează un obturator de lumină, alături de o prismă mobilă. Atunci când schimbi între zoom 3.7 și 10 x, prisma se mută pe cealaltă lentilă, iar obturatorul blochează lumina de pe lentila care nu este în uz. Totul se întâmplă în mai puțin de o secundă, dar nu este tocmai instant și are un sunet specific, care se aude de fiecare dată când schimbi nivelul de zoom. Singurul dezavantaj? Camera cu zoom optic 10x nu folosește tot senzorul, ci doar partea din centru, deci doar vreo 10 megapixeli din cei 50. Asta va afecta și performanța de fotografiere la orice peste 10x, întrucât nu se mai poate face zoom hibrid, ci doar digital.
Ultrawide
Aș începe discuția cu ultrawide-ul, întrucât am cele mai puține lucruri de spus despre el. Este bun, dar nu grozav. Pe timp de zi mi se pare că imaginile ies OK, dar nu mai au acel aspect de cameră foto pe care îl avea Pura 70 Ultra. Pare că s-a schimbat ceva la capitolul procesare, întrucât imaginile rezultate sunt destul ciudate. Chiar dacă sunt făcute ziua, sau seara, pare că sunt mișcate, ceea ce sugerează un timp de expunere mare. De asemenea, intervalul dinamic duce la prioritate pentru umbre, zonele luminoase fiind de multe ori arse. Imaginile sunt în mare parte OK, dar nu pot spune că am fost impresionat. Noaptea, ultrawide-ul ar trebui evitat, la fel ca pe oricare alt telefon.
Wide / 2x
Camera principală este, fără să surprindă pe nimeni, cea mai bună a acestui sistem de camere. Senzorul mare de 1” adună multă lumină și multe detalii și este comparabilă cu ceea ce vedeam anul trecut pe Pura 70 Ultra, dar și pe alte flagship-uri recente. S-a păstrat diafragma variabilă, ceea ce permite ajustarea în funcție de nevoi pentru o expunere cât mai bună. Totuși, cel mai mult mi-au plăcut culorile: sunt vibrante, și păstrează un ton natural. Procesarea aceea XMAGE chiar face o treabă foarte bună, în special ziua, fiind ajutată de acel senzor de culoare dedicat. Fotografiile cu persoane, în special de la apropiere arată excelent, chiar și fără mod portret activ. Dar și pe portret, atunci când este folosit, decupajul este foarte bun, printre cele mai bune din piață. Dacă vrei o cameră de top, sunt puține camere mai bune decât wide-ul de pe Pura 80 Ultra. Și noaptea se descurcă OK, dar aici apare o procesare mai agresivă cu AI în zonele mai întunecate. A mai scăzut și incidența acelei tente roșii pe întreaga imagine de anul trecut, dar tot există riscul să mai apară din când în când.
Zoom 3.7x
Dar atunci când ajungem la zoom, în ciuda tehnologiei de top, cred că Pura 80 Ultra este doar un pas intermediar, nu o adevărată revoluție. Sigur, fără acest sistem de zoom, probabil că nu am primi anii următori ceva mai bun, dar nu cred că aceasta este soluția optimă pentru zoom optic performant. Începem cu partea bună. La 3.7x zoom-ul este excelent, păstrează multe din caracteristicile camerei principale, cu detalii foarte bune, culori bine balansate și focalizare rapidă. Am fost plăcut impresionat și de performanța pe timp de noapte, unde reușește să captureze detalii bune și culori naturale, atât timp cât există o lumină puternică în apropiere. Când lumina dispare, performanța scade semnificativ, dar vorbim totuși de o cameră de telefon. Senzorul de zoom este totuși la fel de mare precum cel de pe iPhone 16 Pro Max, așa că este de înțeles cum ajunge la rezultatele acestea.
Zoom 10x
Zoom-ul 10x însă mi se pare dezamăgitor. Deși este un zoom optic, realizat pe același senzor precum cel 3.7x, imaginile pe 10x sunt ultraprocesate, parcă demne de un zoom hibrid, nicidecum unul optic. Se pierd detalii multe, fotografiile având un aspect clar de upscaling cu AI, și nu din acela bun. Dacă nu ar exista telefoane care chiar fac un zoom 10x bun, aș fi zis că și cele de pe Huawei ar fi acceptabile, dar adevărul este că rezultatele obținute nu se ridică la nivelul așteptărilor. Noaptea problemele identificate ziua se accentuează și mai mult.
Macro/selfie
Din fericire, un zoom nu tocmai bun pe 10x nu „faultează” așa mult această cameră. Are și alte avantaje, precum un macro excelent, printre cele mai bune din piață, făcut tot pe camera 3.7x. Apoi avem camera selfie care și ea se prezintă foarte bine, deși n-ai zice uitându-te strict la specificații, pare să fie aceeași de anul trecut cu diafragma mai deschisă.
Și surpriza adevărată este pe filmare, unde Huawei pare că începe să se apropie de Apple și ceilalți care oferă astfel de capabilități de top. Avem câteva mostre de filmare în versiunea video. Stabilizarea este foarte bună, calitatea imaginii peste medie, asigurată atât de senzorul de 1”, cu expunere bună ziua și performanță foarte bună noaptea, unde o tehnologie numită Triple Conversion Gain capturează simultan trei expuneri pentru realizarea unui singur cadru în înregistrare video. Asta înseamnă că expunerea se face uniform, pe întreaga suprafață a imaginii, iar zonele întunecate rămân întunecate, și cele luminoase rămân luminoase. Este tot o formă de HDR, dar foarte eficientă. Singurele probleme? Limitarea la 4K 60, fără filmare 8K sau 4K la 120 de cadre pe secundă. Și nici codecul nu e tocmai unul foarte performant. Este doar OK, în ton cu ceea ce fac și alți producători de telefoane Android.
Design-ul Huawei Pura 80 Ultra, sacrificat pentru camere cât mai bune
Dar Pura 80 Ultra este un smartphone, nu o cameră, așa că hai să vedem în continuare cum se prezintă restul aspectelor. Atunci când vorbim despre construcție avem de a face cu aluminiu și sticlă, asamblat la cele mai înalte standarde. Ba chiar această sticlă Kunlun proprietară ar trebui să fie printre cele mai rezistente din piață. Nu voi testa, dar pare ok. Nu prea înțeleg în aceste condiții de ce are o folie de plastic pe ecran, dar o să o consider un bonus.
Prima victimă sacrificată pe altarul performanței în fotografie este însă design-ul. Pura 80 Ultra continuă în direcția pornită de modelul 70 Ultra de anul trecut, dar în timp ce acela apela la soluții inovatoare pentru a reduce dimensiunile camerelor, acesta pur și simplu duce totul la extrem. Pe parcursul testării toți cei care m-au văzut cu acest telefon au criticat dimensiunea camerei și greutatea din partea de sus, și pe bună dreptate.
Camera nu este doar mare, ci IMENSĂ. Nu cred că o mai pot numi „insulă” de cameră, ci un adevărat MUNTE. Distrage atenția atenția constant în utilizare, întrucât o simți cu degetele constant și debalansează complet telefonul, mutând centrul de greutate spre partea de sus. Riști să îl scapi din mână în orice moment dacă nu ești atent. La asta contribuie și faptul că Huawei a renunțat la acea piele vegană aderentă și plăcută vizual, în favoarea unei sticle lucioase și alunecoase. Este un telefon foarte curbat pe toate părțile și prea alunecos pentru cât de mare, greu și debalansat este. Din fericire, Huawei livrează acest model cu o husă de plastic dur, care adaugă puțină aderență. Dar este genul acela de husă „fashion”, care nu protejează aproape deloc ecranul curbat, care rămâne expus pe toate părțile.
La ecran nu prea am de ce să mă plâng în afară de faptul că este curbat pe toate părțile, ceea ce înseamnă că preia inevitabil tot felul de reflexii nedorite. Mi se pare în continuare că este unul foarte bun. Este mare, luminos, are rezoluție înaltă și refresh rate la 120 Hz. E bun și pentru social media, filme, seriale, clipuri de pe internet, conținut HDR și, desigur… jocuri. Dacă era și plat, era printre cele mai bune din piață.
Un singur lucru mai am de menționat înainte să ajung la performanță. Un downgrade neașteptat la nivelul senzorului de amprentă. Acesta este acum mutat de sub ecran în butonul power, care are o suprafață mică, și este mult mai sensibil la umezeală, ceva ce în special în sezonul cald dă bătăi de cap, pentru că poți avea mâna puțin transpirată sau poate tocmai ce ai avut în mână o sticlă rece de apă. Recomand activarea recunoașterii faciale pentru a evita frustrările.
Preț de „ultra flagship”, performanță de mid-range
Deși arată din toate punctele de vedere ca un „flagship”, atunci când vine vorba despre performanță brută, Huawei Pura 80 Ultra nu este cu mult mai bun decât un mid-range. Sincer, aș putea să trăiesc cu design-ul camerei imense, sau chiar și cu ecranul curbat, dar nu aș putea să dau 8.000 lei pe un telefon cu acest nivel de performanță, chiar dacă în utilizare normală se comportă foarte bine. Kirin 9020 este un procesor la care se vede că s-a lucrat, dar eforturile sunt în zadar în lipsa unor tehnologii moderne. Chiar dacă are 8 nuclee și 12 fire de execuție, tot nu reușește să se apropie de performanța flagship-urilor din ultimii 2 sau 3 ani.
Am observat o îmbunătățire la capitolul GPU față de Pura 70 Ultra, dar în testele de CPU iese aproape la fel, chiar puțin mai slab în unele. Și nu este nici foarte bine răcit. În testele de stres scade la 33% din performanță în mai puțin de 20 de minute. Din cauza unor incompatibilități de nivel software și hardware, nici măcar nu am putut rula toate testele pe acest telefon, PC Mark crashează, iar Solar Bay nu rulează pentru că telefonul nu are compatibilitate cu ray tracing. Se pare însă că acel upgrade de GPU este foarte bun. Jocurile pe care le rulez de obicei, precum Genshin Impact, Asphalt 9 și Call of Duty se comportă excelent.
De asemenea, nu sunt absurd, înțeleg și într-o oarecare măsură apreciez eforturile depuse pentru a încearcă să țină pasul folosind aceste tehnologii învechite. Nu pot să înțeleg însă de ce nu sunt ajustate prețurile la realitatea din teren. Pur și simplu 8.000 lei pentru această performanță nu este justificat, indiferent de cât de bună este camera, de fapt. Unde mai pui și alte neajunsuri.
De exemplu, Huawei anunța recent că are din nou modem 5G pe acest Kirin 9020. Desigur asta este valabil doar în China, pentru că la noi se conectează doar la rețele 4G. Și nu putem uita probabil cel ma mare dezavantaj la său: lipsa serviciilor Google native. Sigur, acestea pot fi emulate. Prin soluții de genul MicroG și Gbox, care sunt foarte utile și extrem de ingenioase. Ai acces cam toate aplicațiile de care ai nevoie, de la YouTube la Google Maps, rețele de socializare sau servicii de streaming. Unele bănci au deja aplicații native prin intermediul Huawei AppGallery, dar altele nu au, și dacă nu au, nici că merg emulate. Dacă vrei plăți cu cardul poți face asta doar printr-o soluție terță precum Curve, nu prin Google Wallet. Plus că există oricând riscul ca un update al unei aplicații să strice compatibilitatea cu soluțiile Huawei. Este o situație riscantă pentru cei care vor un telefon pe care să se bazeze pentru tot în oricare moment. A vorbit mai pe larg Marinake despre asta în clipul despre experiența lui de un an cu Pura 70 Pro, pe care l-a avut drept telefon principal.
Software-ul EMUI rămâne în urmă cu fiecare an ce trece
Și nici EMUI nu mi se pare că mai este la nivelul la care era înainte. În ultimii ani pare că bate pasul pe loc, iar HarmonyOS-ul din China nu pare că va veni vreodată și la noi. Acest Android modificat este clar personalizat și optimizat la maximum. Având în vedere cât de depășit este procesorul, software-ul se mișcă impecabil și chiar îți dă acea senzație de flagship. Sincere felicitări pentru asta. Aș vrea să văd astfel de eforturi din partea tuturor producătorilor.
Dar este de înțeles și de ce merge așa bine. Față de alte soluții software moderne, EMUI nu vine cu capabilități noi. Când cursa se dă acum în funcții AI pentru traducere, redactare sau corectare a textului, generare și editare de imagini și multe altele, Huawei nu are nimic în această zonă. Nici măcar o soluție cloud. Repet, nu m-ar deranja multe astfel de lipsuri în general. Dar vorbim despre un telefon de 8.000 lei. Era o vorbă atunci când eram eu puștan: „La banii ăștia trebuie să facă și cartofi prăjiți”. Și nu prea face.
În fine, bateria mi se pare doar OK, probabil și pentru că Huawei livrează în Europa telefonul cu un acumulator mai mic decât în China. Chiar și așa, este mai mare decât pe alte dispozitive, la 5.180 mAh. Problema este că chipset-ul pe 7nm pare să consume mai mult decât un procesor modern pe 3nm, chiar dacă oferă doar jumătate din performanță. Astfel, o zi și jumătate este maximum cât estimez că poți scoate din el, cam la fel ca pe 70 Ultra. Încărcarea este rapidă (la 100W) cu încărcătorul Huawei, dar am fost informat că acesta nu vine în pachet, deși sample-ul de test include unul. Se pare că va fi oferit „cadou” la precomandă. Recunosc că nu am testat telefonul îndeajuns în utilizare normală cât să îmi pot forma o părere finală la acest capitol, întrucât am stat să fac mai mult poze și teste de performanță decât să îl folosesc ca pe un telefon obișnuit.
