O voi spune încă de la început: iPad Pro este, în acest moment, cea mai performantă tabletă din piață. Nu este greu de dovedit, pentru că este echipată cu procesorul M5, cel pe care l-am testat deja… pe un MacBook Pro (review). Da, această tabletă de 5,1 mm grosime include același cip precum un laptop profesional. Sună foarte promițător pentru un dispozitiv ultraportabil, dar pe parcursul testării am realizat că această tabletă s-ar putea să nu fie pentru mine și.. poate că nu este nici pentru tine. Hai să vedem împreună cum se prezintă noul iPad Pro cu M5, cea mai bună tabletă de care, cel mai probabil, nu ai nevoie.
iPad Pro M5 este un simplu „spec bump” la noua configurație cu M5
Am avut un sentiment de deja-vu testând noul iPad Pro cu M5. Asta pentru că anul trecut am testat iPad Pro-ul cu M4 (review), o tabletă aproape identică, aproape la fel de performantă, care făcea exact aceleași lucruri. Dacă vreți să aflați mai multe despre iPad Pro în general, vă invit să consultați review-ul de anul trecut de pe site și de pe canalul nostru de YouTube. Tot ce am zis atunci este valabil și pentru modelul cu M5, pentru că avem de a face aici cu un simplu „spec bump”. În afară de noul procesor, întreaga tabletă este aproape identică din mai toate punctele de vedere. Singurul lucru care lipsește este logo-ul iPad Pro pe capacul de pe spate, care a fost scos de pe modelul M5, deși nu prea înțeleg de ce.
În testele de performanță se vede că există îmbunătățiri: un aport de cam 10-20% atât pe CPU, cât și pe GPU, ceva de așteptat pentru modele lansate la distanță de un an. În utilizare propriu-zisă nu vei observa diferențe. Fiind complet în ton cu așteptările, procesorul M5 în versiune de tabletă este mai lent decât cel de laptop, diferențele fiind justificate de consumul redus de pe tabletă, dar și lipsa unei răciri active sau pasive. Având în vedere dimensiunile, eu zic că este OK. Oricum are mai multă putere decât vei avea nevoie pe o tabletă.
Am rulat și câteva jocuri de top pe iPad Pro. Vorbim despre titluri de mobil, precum Genshin Impact, care rulează la 120 de cadre pe secundă pe acest dispozitiv, la jocuri de PC și console precum Resident Evil 4, Assassin’s Creed Mirage, Sniper Elite 4 sau Hitman World of Assasination. Toate au rulat foarte bine, în limitele impuse de producători, pe cele mai înalte detalii și cu framerate-uri stabile.
Din cam toate punctele de vedere, iPad Pro zboară. Deschide aplicații imediat, are un ecran Tandem OLED foarte fluid la 120 Hz cu ProMotion și rulează orice aplicație sau joc, oricât de grele ar fi. Și pe iPad chiar există aplicații de creație serioase. Există în App Store o versiune aproape completă de Photoshop, există DaVinci Resolve pentru editare video și colorizare, avem aplicațiile Affinity pentru creație, Office-ul de la Microsoft și cam orice altceva. Și le poți rula individual sau împreună, pentru că acum iPadOS 26 oferă o interfață… „aproape desktop”.
Aceasta imită macOS și permite aplicațiilor să ruleze în ferestre care pot fi redimensionate, cu tot cu butoanele clasice semafor, moduri de organizare pe ecran și meniurile de opțiuni din partea de sus. Problema este că mie, cel puțin, aceasta mi s-a părut destul de complicat de folosit și uneori chiar contraintuitiv. Unele aplicații pornesc în continuare în mod fullscreen, dar le poți apoi redimensiona cum vrei, altele pornesc exclusiv în fereastră și nu pot fi trecute în Fullscreen. Funcționalitatea SlideOver, care permitea mai multor mini-aplicații în stil de mobil să fie ascunse și la îndemână oricând, a fost complet schimbată, iar felul în care treci de la o aplicație la alta și felul în care acestea se suprapun nu mi se pare că este realizat într-un mod coerent. Pare să fie un proiect încă în lucru și cred că abia peste un an sau doi vom vedea potențialul real al acestei interfețe atins.
Soluția, așa cum o văd eu este cea pe care Samsung și alții au oferit-o încă de la început: moduri diferite de funcționare. Fie alegi să folosești dispozitivul în mod clasic tabletă, fie treci tableta în mod desktop, unde să primești o interfață cât mai similară cu macOS. Acest mix permanent, care te muta uneori pe un desktop cu ferestre, alteori în meniul cu aplicații, uneori în fullscreen și alte ori doar în fereastră este confuzant.
Tocmai această incoerență face grea identificarea unui un public țintă pentru acest iPad Pro. Cu siguranță, această tabletă nu mi se adresează mie, pentru că eu am folosit întotdeauna tabletele ca dispozitiv de divertisment pentru muzică, filme, YouTube, citit articole sau cărți și rețele de socializare, iar un model de bază iPad este de ajuns pentru asta. Sigur, și iPad Pro M5 acesta face toate aceste sarcini bine, poate chiar cel mai bine din rândul tabletelor, dar la cât costă, este greu de justificat să cumperi unul doar pentru atât.
Iar prețul este foarte important pentru a pune acest model în context. Modelul de bază iPad Pro M5 cu ecran de 13″ pornește de la 7400 lei, cu 12 GB RAM și 256 GB stocare. Dar dacă vrei varianta care a venit la test, cu 16 GB RAM și 1 TB stocare, ajungi la… țineți-vă bine: 11.000 lei. Desigur, tableta vine fără fără tastatura Magic Keyboard, care costă separat încă 2.000 lei, și fără stylus-ul Apple Pencil USB-C pe care l-am avut la test, care mai costă și el încă 500 lei (modelul Pro cu încărcare wireless costă 750-800 lei). De încărcător nu se mai pune problema, pentru că Apple nu mai oferă așa ceva nici măcar pe laptop-uri, darămite pe tablete. Deci da, iPad Pro-ul este foarte scump, ajungând cu toate accesoriile cam în zona unui MacBook Pro cu M5.
Sigur, iPad Pro oferă câteva avantaje: este aproape la fel de performant într-un format mai compact, este ceva mai versatil, putând fi folosit independent de o tastatură, dar există și dezavantaje, majoritatea la nivel software. Ești mult mai limitat în ceea ce poți face cu adevărat pe el față de un laptop la același preț.
Cred că singurii care ar aprecia cu adevărat iPad Pro-ul cu M5 sunt cei care l-ar folosi pentru desenat și alte activități în care au nevoie de un touchscreen bun, un panel OLED excelent calibrat și au nevoie neapărat de ele pentru muncă. Un grafician, de exemplu, un designer, sau oricine crează și poate fi ajutat mai bine de un stylus decât de un mouse. Eu nu sunt artist, dar am auzit de la mulți că Procreate ar fi cea mai bună aplicație de desen și aceasta rulează cel mai bine pe un iPad Pro, fiind probabil una dintre cele mai populare aplicații de pe aceste dispozitive. Este însă păcat că o tabletă atât de puternică și atât de capabilă, în teorie, se adresează unui public, până la urmă, extrem de restrâns.
În review-ul de anul trecut ziceam că oricine este interesat de iPad Pro ar trebui să se uite mai întâi la iPad Air (review), care face cam aceleași lucruri, cam la fel de bine, la un preț semnificativ mai mic. Același lucru pot spune că este valabil și anul acesta. Aportul de performanță între un Air cu M2 și Pro-urile cu M4 sau M5 nu se va simți în realitate, iar Air-ul este și el la fel de bine echipat pentru a oferi performanță bună în editare video sau foto. Singurul dezavantaj va fi ecranul LCD la 60 Hz, dar măcar este unul bun și bine calibrat din fabrică. Și aș îndrăzni să spun și că un iPad de bază ar putea face cam aceleași lucruri la fel de bine pentru majoritatea utilizatorilor „casual”, cei care nu vor ca tableta să fie un dispozitiv pe care să își mute întreaga muncă. Nu de alta, dar eu cred că momentan, până când interfața cu ferestre nu va fi mai bine pusă la punct, nu cred nici că iPad Pro poate să servească acel rol de „laptop replacement”.
