Au trecut două săptămâni de când iPhone 15 a ajuns în mâinile mele, și a venit timpul să vedem dacă mezinul seriei are cu ce se lăuda și mai ales, dacă reprezintă o variantă serioasă de upgrade pentru cei care doresc cel mai compact iPhone.
Pastelul e la putere
Majoritatea upgrade-urilor de care s-a vorbit la lansarea noilor iPhone-uri nu sunt disponibile și pe iPhone 15, pe care mai degrabă s-au mutat câteva dintre componentele seriei Pro de anul trecut. Așadar, construcția nu e din titaniu, ci rămâne din aluminiu, cu spatele și fața acoperite de sticla aceea pe care Apple o numește Ceramic Shield. Telefonul este, evident, rezistent la picături, la apă și la praf, iar gigantul din Cupertino se laudă că aluminiul din construcție este în proporție de 75% reciclat.
Sincer, nu prea am ce zice legat de design. E același în continuare, de câțiva ani, ceea ce ori îți place, ori te face să spui „meh”. Camerele sunt dispuse la fel, arată per total la fel ca orice alt iPhone lansat în ultimii ani, cu excepția faptului că marginile sunt ceva mai rotunjite, nu mai sunt atât de ascuțite, ca atunci când stai în pat seara și te uiți pe telefon să nu te mai taie când îți cade pe față. E pur ipotetică situația, evident. Eu am fost mai mereu fan al marginilor rotunjite și mai ales al ecranelor curbate, deci mă bucură această mică modificare.
Spatele e mat, nu reține amprente, și în ceea ce privește culorile, pastelul domină. Varianta pe care am testat-o eu e un verde deschis, foarte plăcut ochiului, dar parcă are un ceva care îi lipsește. Nu știu, probabil că e la mine problema, dar tot timpul asociam iPhone-urile cu culori puternice, iar pastelurile astea arată cumva greșit.
Aleluia, avem USB-C!
În cutie se află o frumusețe, o minunăție, ceva ce nu credeam că o să văd vreodată pe iPhone-uri – un cablu USB-C la USB-C, împletit. Da, USB-C a venit pe iPhone, și datorită faptului că am fost obișnuit mult timp cu Androidul, nu am comis acea greșeală a fiecărui utilizator de iPhone, de a căuta cablul Lightning atunci când e nevoie să pun telefonul la încărcat.
Nu are rost să reamintesc toate avantajele USB-C-ului față de Lightning, principalul aspect al său este că acum vei putea folosi un singur cablu pentru toate gadget-urile tale moderne, lucru care mi se pare un must, mai ales pentru o companie care se laudă cu realizările sale în ceea ce privește salvarea mediului înconjurător. Sigur, USB-C-ul introdus pe iPhone 15 nu este decât 2.0, și permite încărcarea telefonului până la 50% în aproximativ 30 de minute, deci tot nu ai parte de fast charge, dar măcar este un pas în direcția potrivită – unul obligat, ce-i drept, din cauza (sau mai degrabă aș zice datorită) Uniunii Europene.
Deci încărcarea este tot destul de lentă, cu MagSafe ajungând până la 15W pe wireless. Din nu știu ce motiv, există și reverse wired charging, la 4.5W, și acesta este un feature pe care nu prea îl înțeleg la telefoane cu baterii mici, precum cea a iPhone-ului, de 3349mAh (neoficial, cred). Avantajul principal al iPhone-urilor la capitolul baterie este felul în care este optimizată aceasta, nu dimensiunea sa colosală, și dacă îl compari cu alte flagship-uri din industrie, vei vedea o diferență considerabilă, majoritatea telefoanelor cu Android optând pentru baterii de 4500-5000mAh. Poți încărca un iPhone în ideea de a-l „ține în viață” până ajungi la o priză, dar chiar și așa nu știu câți se folosesc de încărcarea inversă.
Avantajul procesorului de anul trecut: nu se încinge!
Dacă nu ai trăit într-o peșteră a internetului în ultimele săptămâni, cu siguranță ai văzut numeroasele materiale despre încălzirea nenaturală a iPhone-urilor din noua gamă. Sub lupă a intrat mai ales gama Pro, cu iPhone 15 Pro pe care îl testează colegul meu Claudiu fiind și el „victimă” a acestei probleme. Din fericire, pe iPhone 15 nu am simțit însă deloc asta, și bănuiesc că principalul motiv este faptul că la interior se află procesorul de anul trecut, Apple A16 Bionic, realizat pe un proces de 4nm. Este stabil și mai bine optimizat ca versiunea A17 Pro de pe frații mai mari din serie, însă rămâne un procesor extrem de competent și care rulează fără emoții orice aplicație sau joc. Nu m-am aruncat la teste sintetice, mi se par irelevante în cazul iPhone-urilor, e vorba de cât de bine optimizat e telefonul în comparație cu rivalii de pe Android, un avantaj care nu poate fi tăgăduit, atât timp cât ești obiectiv.
Nu m-am jucat foarte mult pe iPhone 15, în ultima perioadă am început să mă joc mai puțin pe telefon oricum, dar în scurtul timp petrecut în diversele jocuri Marvel pentru mobil, nu am observat nimic care să mă deranjeze sau acea încălzire bizară. Sunt mai multe versiuni de stocare, de la cea mai joasă, de 128GB, până la una de 512GB, potrivită pentru cei care filmează mult cu telefonul.
Am apreciat tot timpul simplitatea iOS-ului. Este un sistem foarte straightforward, care nu îți permite să te complici prea tare, deși update-urile noi l-au adus într-un punct ceva mai personalizabil (meniul de setări este absolut uriaș). E foarte ușor să dibuiești ce ai de făcut prin el cu toate acestea, și rămâne unul dintre cele mai ușor de navigat telefoane de pe piață. Am spus-o și în alte review-uri, Apple reușește să își țină utilizatorii angrenați în ecosistemul său în continuare, iar pentru un utilizator nou de iPhone 15, trecerea la acest telefon de la orice device mai vechi al companiei din Cupertino va fi extraordinar de simplă și rapidă.
iPhone 15 – Acum cu Dynamic Island
iPhone 15 este un telefon micuț, pentru standardele lui 2023. Păstrează dimensiunea de 6,1 inchi a gamei vanilla și e și foarte ușor, la 171 de grame. Se situează cumva la limita dintre a putea fi folosit cu o mână și nevoia de a-l apuca cu ambele atunci când vrei să schimbi vreo setare, iar marginile negre sunt destul de mici ca să nu te deranjeze vizual.
Și apropo de vizual, trebuie să laud ecranul Super Retina XDR OLED, pentru că este unul minunat din punct de vedere estetic, cu o reprezentare a culorilor excelentă și certificări HDR10 și Dolby Vision pentru vizionare de conținut. Ce nu este minunat la el, deloc, este viteza, care nu trece de 60Hz, iar experiența de a folosi un telefon care se limitează doar la atât, în condițiile în care în ultimii 4-5 ani am rulat ca daily drivere numai telefoane cu rată de refresh de 120Hz, este puțin dureroasă. Sigur, majoritatea oamenilor care vor fi interesați de acest telefon sunt probabil utilizatori de iPhone-uri vanilla, nu Pro-uri, deci nu sunt familiari cu experiența pe care o oferă un ecran mai rapid, dar chiar și așa, mi se pare că Apple poate mai mult la acest capitol, doar că nu vrea.
Ecranul este foarte luminos, atingând până la 2000 de niți cu luminozitatea la maxim, și te poți uita la el fără probleme inclusiv în lumina soarelui. Ce remarci însă foarte repede atunci când te uiți la ecranul lui iPhone 15 este însă principalul lucru cu care se lăuda seria iPhone 14 Pro – Dynamic Island. E o adiție binevenită, dar care în utilizarea generală a telefonului mi se pare că se simte prea mică pentru a justifica upgrade-ul de la un iPhone 13 sau 14. E integrată acum cu foarte multe aplicații și îți permite să vezi lucruri utile direct pe ecranul principal, cum ar fi în cât timp îți vine Uber-ul, spre exemplu. Te obișnuiești repede cu el, deși la început pare puțin ciudat, mai ales că ocupă o bucată măricică uneori, dintr-un ecran și-așa mai mic decât la alte telefoane.
Camera e așa cum o știai
iPhone 15 se folosește de 3 senzori pentru realizarea fotografiilor: unul principal de 48MP, cu f/1.6 și stabilizare optică, unul ultrawide de 12MP cu f/2.4 și o cameră de selfie, de 12MP, cu f/1.9.0. Filmează până la calitate 4K la 60fps, atât pe față, cât și pe spate.
Principala îmi place, chiar mult, pentru că oferă cam tot ceea ce ți-ai dori de la o cameră de telefon: culori precise și corecte, claritate, și un aspect natural. Am făcut fotografii în mai toate momentele zilei și cerul a fost surprins corect, fără vreo postprocesare care să încerce să îi dea o nuanță mai aprinsă sau mai închisă. Și zoom-ul 2x păstrează o mulțime de detalii și poate fi folosit fără probleme într-o postare pe social media.
Ultrawide-ul e puțin cam granulat (mai ales noaptea), și m-a dezamăgit puțin. Îmi place că deformarea nu e atât de vizibilă ca pe alte device-uri, dar culorile parcă își pierd din strălucire, și se vede destul de clar că vorbim doar de 12MP. O să îți ofere rezultate bune în marea majoritate a timpului, dar sincer nu cred că poți scoate ceva nemaipomenit cu ea fără un edit serios.
Selfie-urile și portretele mi se par excelente, nu e un secret că iPhone-ul mi se pare rege atunci când vine vorba de fotografiile de tip portret și cam orice are oameni în cadru. Tonurile pielii sunt surprinse cel mai bine pe iPhone, iar bokeh-ul aplicat în modul portret mi se pare că e unul „de bun simț”, cât să conteze și să nu iasă în evidență el în locul subiectului.
Puțin surprinzător pentru mine a fost faptul că fotografiile mele favorite făcute cu iPhone 15 au fost cele de noapte, sau mă rog, aproape noapte, mai exact cele de la Teatrul Odeon și Casa Capșa. Acolo telefonul a făcut o treabă excelentă, și a dat dovadă de un dynamic range foarte bun, scena fiind luminată și reprodusă perfect.
Cred că acesta este cel mai scurt segment în care vorbesc de cameră pe care l-am făcut până acum la un telefon, și motivul o să sune puțin stupid, dar e simplu: it’s an iPhone camera. Face cam tot ce îți dorești bine, update-ul de software o menține competentă ani buni, și este echilibrată din mai toate punctele de vedere. Nu te va surprinde cu nimic, și cred că fix asta își doresc cei care vor face saltul la iPhone 15.
