Motorola ne-a obișnuit în ultimii ani cu smartphone-uri performante la prețuri accesibile, dar seria Edge 50 de anul acesta pare că vine cu niște schimbări care nu sunt obligatoriu în avantajul clienților. Am testat în ultima săptămână Motorola Edge 50 Pro, un telefon pe care, sincer, m-am cam chinuit să îl înțeleg. Pe de-o parte este ceva mai ieftin decât modelul Edge 40 Pro de anul trecut, însă pe de alta, diferența de preț nu mi se pare atât de mare încât să justifice „downgrade-ul” într-o gamă inferioară de performanță.
Edge 50 Pro este excelent construit și se simte foarte bine în utilizare
Un aspect la care Motorola nu a făcut compromisuri este construcția. Edge 50 Pro este un smartphone construit la nivel de flagship, cu un design cu sticlă curbată la margini, ramă metalică și un capac cu design perlat, cu tot cu rezistență la apă și praf la standardul IP68. Spatele are o textură mată și design-ul ar fi fost dezvoltat în Italia de brand-ul de lux Mazzucchelli. Recunosc că este aderent și plăcut la atingere, dar am observat pe perioada testării că această culoare albă sau „Moonlight Pearl” cam atrage murdăria. Poate că alternativele cu piele vegană și culori mai închise rezistă mai bine.
Deși nu sunt fan al telefoanelor curbate la margini, Motorola Edge 50 Pro se simte extrem de bine în utilizare. Cred că este vorba despre unghiul de curbură și felul în care sticla se îmbină cu metalul, dar rareori am întâlnit această senzație de glisare lină la marginile ecranului. Poate pentru că majoritatea telefoanelor vin cu folie peste ecran, pe când Edge 50 Pro nu are una.
Din fericire, există o husă în pachet, pe care o recomand pentru a păstra capacul de pe spate curat, întrucât aceasta nu protejează mare lucru în rest. Marginile ecranului sunt complet expuse, chiar și cu husa aplicată. Telefonul vine și cu un încărcător de priză de 125W, cu mufă USB-C și compatibilitate cu Power Delivery, deci acesta poate deveni încărcătorul universal al tău, putând alimenta de la el orice tip de telefon, laptop, tabletă sau ce mai ai prin casă. Am și un pont gratuit pentru Motorola: anul viitor puneți două mufe pe încărcător, pentru a putea alimenta mai multe dispozitive simultan. E clar că încărcătorul poate.
Știu că am menționat downgrade-uri la început, dar Motorola Edge 50 Pro vine și cu mici upgrade-uri față de Edge 40 Pro-ul de anul trecut. Ecranul este unul dintre subiectele la care avem parte de un upgrade bun. Noul model este puțin mai mare, la 6,7” și folosește un panel P-OLED la 144 Hz cu rezoluție Super HD, conform Motorola. Asta înseamnă 2.712 x 1.220 pixeli, cum am mai văzut în trecut și pe alte modele. Spre diferență de alți producători, Motorola nu limitează rezoluția din fabrică și nici măcar nu oferă posibilitatea de a o scădea, la nevoie. Fiind certificat Pantone, acest ecran ar trebui să afișeze culori foarte „corecte” pe profilul natural de culoare. Mie unul mi-a plăcut ce am văzut pe el.
Panel-ul este unul foarte bun, cu luminozitate mare, la 2.000 nits în HDR, excelent pentru filme și seriale, clipuri pe YouTube și jocuri, atât timp cât consumi conținut ferit de lumină. Curbura mai mare decât am întâlnit în ultima vreme prelungește însă conținutul mult pe margini și preia mai multe reflexii nedorite în acea zonă decât mi-ar plăcea. În jocuri însă, butoanele amplasate în acea zonă sunt inconfortabil de apăsat. Singurul avantaj ar fi gestul de back pe marginea ecranului, care se simte mult mai fluid pe marginea curbată.
Performanța, cel mai mare minus al acestui model
Dar cam aici se opresc comparațiile pozitive față de modelul anterior. În timp ce Motorola Edge 40 Pro se lua la trântă cu modele mult mai scumpe, fiind echipat cu Snapdragon 8 Gen 2, cel mai puternic chipset de la momentul lansării sale, Edge 50 Pro coboară la un Snapdragon 7 Gen 3, un veritabil procesor de medie. Chiar dacă în testele de performanță Edge 50 Pro este mai sus în clasament decât recentele Galaxy A55 și A35 de la Samsung, acesta nu este cu mult mai performant, sau măcar nu cât să justifice prețul mult mai mare de la raft.
Din acest motiv nu prea înțeleg de ce Motorola a insistat să numească acest model „Pro”, având în vedere că vorbim despre un telefon mid-range premium, cu limitările aferente. Procesorul este într-adevăr printre cele mai rapide din clasa sa, dar asta nu spune multe, când modelul de anul trecut avea un chipset high-end de aproape două ori mai rapid. Și partea cea mai ciudată este că Edge 40 Pro încă este disponibil la vânzare, la un preț foarte apropiat de cel al lui Edge 50 Pro. Dacă ar fi să fac o recomandare, strict între aceste modele Motorola, modelul 40 Pro ar câștiga de fiecare dată.
Să zicem totuși că nu te interesează aspectul gaming, sau că performanța generală este, în general bună pentru nevoile tale și pe Edge 50 Pro. Dar acest model nu există într-o bulă, iar la prețuri de sub 2.000 lei poți primi o experiență de utilizare comparabilă, cu ecrane similare și construcție premium din materiale la fel de bune. Ceea ce nu au alți concurenți nici în gama de preț mai ieftină, dar de multe ori nici în zona de 3.000 de ei este încărcare wireless, un aspect care poate fi important sau nu pentru clienți. Motorola se laudă cu 50W pe încărcare wireless, dar nu va putea nimeni să încarce la putere atât de mare cu un încărcător standard. Este necesar unul dedicat de la Motorola, compatibil doar cu telefoanele companiei. Dar de ce ai folosi încărcare wireless pe acest model, când ai încărcare la 125W care chiar alimentează acumulatorul de 4.500 mAh în sub 20 de minute complet? Greu de zis. Și oricum, bateria ține cel puțin o zi în cam orice caz de utilizare.
Dual-SIM doar cu eSIM, fără microSD și suport software mai scurt decât concurența
Am mai observat câteva particularități mai puțin importante pentru unii, dar care reprezintă diferențe majore față de alte mid-range-uri. De exemplu, acesta este un telefon Dual-SIM, dar nu pentru cartele fizice. Poți folosi o cartelă SIM și una de tip eSIM. Slot-ul de SIM are o tăviță dublă, dar aceasta este modificată pentru a nu găzdui o a doua cartelă. Și nu, nu este compatibil nici cu carduri microSD. Din fericire, telefonul vine standard cu 12 GB RAM și 512 GB stocare, mai mult decât suficient pentru oricine. Din păcate, stocarea este pe format UFS 2.2, un alt downgrade față de stocarea mai rapidă de pe Edge 40 Pro.
La capitolul software, Motorola merge în general într-o direcție bună, spun eu. Deși interfața Hello UI s-a cam depărtat de cea standard de la Google, aceasta este încă foarte curată și aerisită, cu aplicații doar de la Google și Motorola. Singurele aplicații care mi-au atras atenția au fost browser-ul Opera și LinkedIn, care vin preinstalate, dar pot fi șterse rapid. Am întâlnit câteva bug-uri, precum butoane care nu voiau să se activeze, sau mici erori de sunet atunci când imaginea unui clip se întorcea la 180 de grade. Lucruri minore, care se pot rezolva rapid. Mai grav este că, la 3.000 lei, primești un telefon cu trei ani de actualizări de sistem și patru ani de actualizări de securitate. Concurența cu prețuri cu peste 1.000 lei mai mici promite actualizări cu un an în plus.
Camera lui Edge 50 Pro este bună, dar necesită câteva update-uri software pentru modul nocturn și filmare
În fine, să zicem că aș fi putut trăi cu downgrade-urile la nivelul platformei hardware și cu mai puține update-uri, dacă prețul era semnificativ mai mic. Totuși, când sar de 3.000 lei, mă aștept să primesc o cameră mai bună decât ce am testat deja pe alte mid-range-uri de anul acesta. Problema este că acest lucru nu se întâmplă, cel puțin nu complet. Singurul upgrade față de anul trecut este un senzor mai bun pe camera principală, de 50 megapixeli, cu diafragmă foarte deschisă la f/1.4 și dimensiuni peste media din piață. Această cameră este stabilizată optic, are focalizare cu laser și, în general, obține rezultate foarte bune pe timp de zi.
Imaginile arată în general bine, dar se vede clar că această cameră cam exagerează culorile. Aspectul final este nerealist, dar imaginile sunt numai bune de postat pe social media fără multe modificări. Un profil mai natural a fost adăugat cu scurt timp înainte de publicarea acestui review, dar nu a mai fost destul timp pentru a putea repeta testele. Poți alege în aplicația de cameră între procesarea AI și un stil natural, diferența principală fiind saturația culorilor. Fiind vorba despre un telefon care nu este un „flagship”, utilizatorii din publicul țintă ar putea putea avea anumite așteptări de la camera unui smartphone, iar culori stridente ar putea fi printre ele. Aceia ar trebui să păstreze modul AI pornit. Tot camera principală este responsabilă și pentru un zoom prin crop 2X, la rândul său decent, dar nu la nivel de flagship. Cel mai probabil, procesorul mid-range nu poate oferi nivelul de procesare foto necesar pentru îmbunătățirea cadrelor mai mult.
Fotografie pe timp de zi (în ordine 0.5x, 1x, 2x, 3x)
Camera cu zoom oferă însă o mărire de trei ori față de wide, dar se simte că are un senzor mic și rezoluție de doar 10 megapixeli. Imaginile sunt destul de detaliate pentru un zoom de mid-range, dar acesta nu își depășește deloc condiția. Și aici, procesarea mai performantă ar fi ajutat cu siguranță. Măcar avem stabilizare optică, care ajută în situații cu lumină mai slabă. Imaginile cu zoom sunt în general destul de „soft” și poate apărea zgomotul de imagine în umbre, dar nimic grav.
Camera ultra-wide, în schimb este soft tot timpul, cu lipsă evidentă a detaliilor, chiar și în lumină puternică. Cei 13 megapixeli nu prea se simt deloc, imaginile fiind mai puțin detaliate chiar și decât cele de pe zoom-ul cu rezoluție mai mică. Singurul aspect unde camera ultrawide strălucește cu adevărat este la capitolul macro, unde avem rezultate peste așteptări. Din păcate, capabilitățile macro sunt destul de jos în lista de motive pentru care utilizatorii își cumpără telefoane.
Dacă pe modul de zi pot zice că sunt relativ mulțumit de un telefon mid-range, chiar dacă acesta nu îmi atinge așteptările atunci când pun în balanță prețul, pe timp de noapte pot spune că sunt profund dezamăgit. Aici doar camera principală pare că mișcă ceva, dar doar la capitolul detalii, unde se descurcă bine datorită hardware-ului. Are senzor mare, o diafragmă foarte deschisă și stabilizare optică, dar la capitolul culori imaginile au o tentă roșiatică pe toate cadrele, complet nerealistă, și iluminarea excesivă a atmosferei în majoritatea situațiilor.
Fotografie pe timp de noapte (în ordine 0.5x, 1x, 3x)
Aveți mostre cu ultrawide-ul și zoom-ul 3x pe modul nocturn și vă asigur că acelea în care nu se înțelege mare lucru sunt fotografiile scoase direct din telefon și nu, nu sunt tablouri în ulei realizate de vreun artist post modernist anonim. Motorola se laudă cu procesarea Moto AI, care chiar pare că face ceva bine pe timp de zi, dar pe timp de noapte, aceasta pare că exagerează, în sensul rău. În încercarea de a elimina zgomotul de imagine și de a adăuga înapoi detalii, imaginile devin complet altceva, dar numai fotografii nu, cu artefacte de procesare AI pe toată suprafața.
Și am observat și câteva probleme legate de experiența de fotografiere. În principal, interfața este îmbunătățită față de anii trecuți, toate butoanele fiind cam unde te-ai aștepta, cu un aspect aerisit. Totuși, de fiecare dată când pornești camera sau schimbi de pe o focală pe cealaltă, telefonul stă câteva secunde să focalizeze și nu reușește să o facă mereu corect. Poți pierde astfel momentul pentru situații cu mișcare multă. Nu este un telefon pe care să îl folosești pentru a realiza fotografii animalelor de companie sau copiilor care cu greu stau pe loc pentru o fotografie.
Macro
Portret/Selfie
Un aspect la care Edge 50 Pro stă destul de bine este însă în zona de portrete și autoportete. Avem o cameră frontală decentă pentru selfie-uri pe timp de zi, de 50 megapixeli și un mod portret care decupează bine pentru un mid-range subiectul. Am încercat să îmi fac și niște autoportrete cu senzorii de pe spate, iar rezultatele sunt de asemenea, decente, dar nu grozave. Mai trebuie lucrat puțin la decupaj pentru anumite situații. Și noaptea, camera frontală este ok pentru fotografii, dar nu e ceva ieșit din comun.
Ultima veste proastă vine la capitolul filmare. Pur și simplu nu cred că ceea ce numește Edge 50 Pro filmare 4K este într-adevăr 4K. Sigur, fișierul conține numărul corect de pixeli, însă înregistrarea este clar la o rezoluție mai slabă. Nu am mai văzut așa ceva până acum. Să nu mai vorbesc de downgrade-ul de la 8K și 4K la 60 de cadre pe secundă la doar 4K la 30 de cadre. Surprinzător este faptul că filmarea 4K de pe camera frontală este mult mai detaliată decât cea de pe camera principală. Greu de explicat ce se întâmplă acolo. Există și un mod de stabilizare la orizont, care filmează drept indiferent de poziția telefonului. Motorola zice că acela ar fi Full HD, dar eu n-am mai văzut ceva atât de low res pe un telefon modern de mult. Nici nu are sens să încercați să filmați ceva noaptea, chiar și cu iluminare stradală puternică. Imaginea nu doar că este lipsită de detalii, dar e și plină de vibrații deranjante. Aveți mostre în versiunea video a review-ului.
Deci unde suntem cu Motorola Edge 50 Pro? Păi avem un telefon cu aspect și construcție premium, cu hardware incontestabil de mid-range la interior, la un preț la care ne-am aștepta să vedem un flagship killer sau chiar un flagship la reducere. Recent, am văzut chiar și Galaxy S24 „standard” la 3.500 lei, un telefon mai performant de vreo două ori din toate punctele de vedere. Cu Edge 40 Pro, modelul pe care îl înlocuiește în gamă, care costă 3.300 lei în prezent și vine, de asemenea, cu performanță mai înaltă și chiar și camere puțin mai bune, Edge 50 Pro la 3.000 lei chiar nu pare o afacere bună… momentan.
