Am avut ocazia de a testa o versiune de preview a lui The Outer Worlds 2. Cu ocazia Gamescom 2025, reprezentanții Microsoft mi-au pus la dispoziție un demo, accesibil de pe Steam, în care am putut parcurge partea de introducere a jocului. Aceasta acoperă cinematicul de introducere, editorul de personaje și prima misiune, care are rol de tutorial. Odată cu lansarea acestui joc, se confirmă faptul că Obsidian și-a găsit un stil propriu de joc, inspirat clar din RPG-urile Bethesda, dar semnificativ diferite, simplificate și mai accesibile.
Atmosfera din The Outer Worlds 2 este, din nou una cu un iz satiric, așa cum vedem prin Fallout, de exemplu. Diferența este că Outer Worlds este un joc cu un aspect SF retro-future a cărui acțiune are loc în spațiu, pe colonii distante ale Pământului, nu pe Pământul postapocaliptic. O veste bună pentru cei care au ratat jocul original care a dat startul acestei serii este că nu trebuie să fii familiarizat cu vechea poveste. Outer Worlds 2 șterge totul cu buretele și apelează la personaje complet noi, și chiar locații 100% noi, întrucât acțiunea este mutată într- altă zonă a universului: Arcadia.
Din păcate nu am avut foarte mult timp să mă reacomodez în acest univers, întrucât ceea ce am jucat a fost extrem de scurt. Am strâns în total 80 de minute de joc, cu tot cu configurări, crearea personajului și parcurgerea misiunii de tutorial. Opțiunile de personalizare ale personajului sunt destul de standard. Poți să creezi cam orice tip de personaj uman îți dorești, dar nu ai opțiuni foarte minuțioase de a personaliza la milimetru fiecare porțiune a feței, așa cum vedem în alte titluri.
Personajul principal este un agent al Earth Directorate, un soi de polițist spațial / spion intergalactic, care este trimis oriunde corporațiile sau regimurile totalitare încep să înrobească populația. Se pare că există o incidență destul de mare de astfel de evenimente în acest univers, dacă există o agenție dedicată pentru asta.
Prima misiune trimite echipa protagonistului de agenți în Arcadia, unde se produc toate reactoarele spațiale necesare pentru călătorii în spațiu pentru a investiga anomaliile care încep să apară din cauza acestor reactoare. Acest sistem este condus de o dinastie de dictatori, iar misiunea de introducere implică infiltrarea în fabrica de motoare.
Mie îmi place să joc stealth, așa că am încercat, pe cât posibil să evit luptele. Misiunea a fost destul de liniară, și era deseori întreruptă de mesaje de tutorial care să te învețe să te furișezi, să faci stealth kills și să folosești echipamentul din dotare (un pistol și un sistem care încetinește timpul), să treci mai departe fără a fi detectat.
Atunci când mi-am creat personajul am avut de ales între mai multe background-uri și câteva perks, așa că am ales gambler, care poate avea noroc în anumite situații și primește noi opțiuni de dialog, plus un skill care îmi îmbunătățește abilitățile de orator. Astfel, atunci când am avut ocazia să conving un gardian să îmi deschidă o poartă, l-am manipulat cu ușurință. Practic l-am făcut din vorbe.
Trebuie să recunosc că ceea ce am jucat aici nu pare să sugereze că The Outer Worlds va fi un RPG open world masiv precum jocurile Elder Scrolls sau Fallout, ci mai degrabă un Immersive Sim ceva mai vast. De altfel, cam așa au fost și primul Outer Worlds, dar și recent lansatul Avowed, lansat tot de Obsidian, așa că știm cam la ce dimensiune și ce varietate în opțiuni de joc avem.
Fiecare obiectiv al misiunii permitea cam două, maximum trei feluri de abordare, așa cum am mai văzut prin jocuri de genul Deus Ex: Human Revolutioin și Mankid Divided. Diferența este că universul Outer Worlds este „scris” în așa fel încât să te facă să zâmbești de fiecare dată când auzi o conversație între personaje, sau când citești câte un e-mail pe un computer din joc.
Tot ce am făcut a fost să mă furișez, să înjungii pe la spate inamicii în mod stealth și să colectez cam tot ceea ce am găsit prin niveluri. Asta până când misiunea ia o inevitabilă întorsătură nefericită și am fost nevoit să mă „împușc” cu gărzile. Sistemul de shooting se simte OK, mai mult spre un shooter decât spre RPG, iar dacă vrei puțin răgaz, ai tot timpul modul bullet time (care este limitat, dar se încarcă automat). Este alternativa Outer Worlds la sistemul VATS din Fallout și va fi cu siguranță binevenit de cei care nu se joacă așa multe shootere. La finalul misiunii s-a terminat și demo-ul și sunt foarte curios să aflu ce se întâmplă mai departe, datorită unei răsturnări de situație cumva previzibilă, dar care are șansa de a construi o poveste interesantă.
Jocul are o atmosferă plăcută, grafica este bună, dar nu grozavă. Pe un PC cu GeForce RTX 3080 a rulat bine cu DLSS pe Balanced și setări high, iar jocul va integra și efecte ray tracing. Cred că în versiunea de test această funcție nu era funcțională complet, întrucât performanța era la fel și cu și fără RT activat. Am observat însă că HDR-ul nu funcționa în acest build de test, întrucât făcea imaginea foarte întunecată.
Overall, sunt interesat să joc The Outer Worlds 2. Nu mai țin bine minte mare lucru din primul joc, dar știu că mi-a plăcut la acel moment. Nu era o reinventare a genului, însă mi-a plăcut avantajul față de alte RPG-uri moderne că nu m-a ținut 50 de ore implicat pentru a-l termina, ci doar vreo 20-25 de ore. Cam acestea sunt și așteptările mele de la continuare, care se lansează oficial pe 29 octombrie pe PC (Game Pass și Steam), Xbox Series S/X și PlayStation 5.
