Seria Metal Gear Solid are o istorie vastă și o comunitate de fani foarte dedicată, dar niciunul dintre jocurile care poartă acest nume nu este mai bine văzut de către aceasta decât Metal Gear Solid 3: Snake Eater. Acest titlu este considerat chiar și acum, la mai bine de 20 de ani de la debutul pe PlayStation 2, drept o adevărată capodoperă și probabil cel mai bine scris și regizat joc al deja legendarului Hideo Kojima. Astfel, vestea că o echipă nouă încearcă să aducă acest joc în 2025 sub forma Metal Gear Solid Delta: Snake Eater, cu un motor grafic nou și câteva schimbări la nivel de gameplay, a fost primită cu scepticism de fanii vechi ai seriei. Din fericire, se pare că jocul original era atât de bun încât era foarte greu să dai greș cu un asemenea proiect.
Remake sau remaster?
Metal Gear Solid Delta: Snake Eater este practic versiunea modernizată a lui Metal Gear 3: Snake Eater. Mulți îl numesc Remake, dar cred că „remaster” este un termen mai apropiat de ceea ce este, de fapt, acest joc. Asta pentru că spre diferență de remake-urile Resident Evil recente sau chiar remake-ul Silent Hill 2 (tot de la Konami), noul MGS Delta nu adaugă nimic în plus experienței originale. Jocul nu reinterpretează nimic și folosește cât mai mult din jocul original este posibil pentru a păstra povestea dar și gameplay-ul intacte.
În primul rând, avem trecerea de la motorul grafic vechi de pe PlayStation 2, la modernul Unreal Engine 5. Asta permite reproducerea tuturor modelelor, texturilor și mediilor de joc la o fidelitate demnă de nivelul anului 2025. Dacă te uiți doar la imagini cu noul joc Metal Gear, nu ai putea spune că este un joc vechi de peste 20 de ani la bază. Impresionant este însă faptul că totul este recreat într-o manieră cât mai autentic, iar secvențelor cinematice sunt refăcute cadru cu cadru, pentru a păstra intactă viziunea originală a lui Kojima, chiar dacă acesta nu a fost implicat în niciun fel în acest remaster.
Toate animațiile de motion capture vechi s-au dovedit a fi încă la o fidelitate destul de mare pentru a putea fi adaptate la tehnologiile moderne, ceea ce este o veste bună pentru „puriștii” seriei Metal Gear, pentru că astfel s-a intervenit cât mai puțin posibil asupra felului în care este prezentată povestea. Vocile înregistrate original pentru titlul din 2004 sunt și ele prezente în forma lor originală, cu actorii originali, inclusiv celebrul David Hayter în rolul lui Snake, actor care a fost eventual înlocuit pentru Metal Gear Solid V cu Keifer Sutherland, spre supărarea fanilor, la acel moment.
Totuși, jocul nu este chiar 100% același, iar asta este pe de-o parte un lucru bun, dar poate fi și dezamăgitor pentru unii. Partea bună este că jocul este ceva mai abordabil, oferind o schemă de control modernizată, adaptată la realitățile gaming-ului din prezent. Este rău însă pentru că deși există un mod „clasic” de control, acela este bazat strict pe versiunea originală a jocului, din 2004, nu pe pachetul Subsistence, care adăuga la rândul lui o perspectivă 3rd person în locul celei top-down. Astfel, dacă voiai gameplay-ul din Subsistence, acela nu mai există, fiind complet înlocuit de cel „modernizat”.
Iar gameplay-ul modernizat adaugă câteva lucruri noi. De exemplu, poți acum să mergi și pe vine, pe când în jocul original aveai doar furișat pe burtă și mers în picioare normal. Armele au acum „bullet drop”, deci va trebui să compensezi pentru gravitație atunci când tragi în inamici de la depărtare. Nu mai poți fi un adevărat „sniper” cu pistolul cu tranchilizant ca înainte.
Dar chiar și cu toată modernizarea, mi se pare că din anumite puncte de vedere nu s-a mers destul de departe. Eu sunt pentru păstrarea atmosferei și gameplay-ului original, dar și pentru mai multă modernizare, în special atunci când vorbim despre felul în care personajul se controlează. Se simte undeva la limita dintre vechi și modern. Ce primim în MGS Delta nu e nici una, nici alta. Aș fi preferat să fie adaptate mai multe elemente din Metal Gear Solid V: The Phantom Pain, de exemplu. De la felul în care este gestionat inventarul, la felul în care personajul principal poate tranzita între mers, alergat și furișat. Așa avem o schemă de control modernizată aplicată peste un joc construit în limitele PlayStation 2, iar asta ar putea să alieneze anumiți jucători care nu au experiență cu seria.
Stealth și survival ca pe PlayStation 2
Mecanicile de stealth mi se par la rândul lor destul de învechite, dar bine reproduse în raport cu originalul. Te poți ascunde în tufișuri, prin guri de aerisire sau rigole de scurgere, poți să te ascunzi în spatele pereților sau cutiilor sau să distragi atenția soldaților inamici în diverse moduri. Și odată ce te-ai furișat în spatele lor ai diverse opțiuni la dispoziție, dar la un nivel foarte rudimentar. Interogatoriul este foarte simplist, iar opțiunile disponibile odată ce prinzi un inamic pe furiș rămân foarte limitate. Multe alte jocuri moderne precum cele din seriile Splinter Cell sau Hitman au dus genul stealth în niște direcții destul de bune în ultmii 20 de ani și se putea mai bine și aici. Dar asta ar fi fost în antiteză cu păstrarea originalului intact, așa că este de înțeles de ce nu au făcut-o.
Jocurile Metal Gear Solid sunt cunoscute pentru integrarea de multe mecanici de joc. Ajungi uneori să termini jocul fără să afli de unele, iar asta pentru că rareori sunt explicate corect. De exemplu luptele corp la corp CQC, care deschid calea către multe oportunități de gameplay neletal nu sunt destul de bine explicate nici acum, la 20 de ani de la debutul MGS3. Pe de altă parte este bine că încă poți juca MGS exact așa cum vrei. Poți să fii o adevărată „fantomă” și să te furișezi peste tot, poți aborda un stil „stealth” până când ești descoperit, sau poți adopta stilul „Rambo” și să împuști mai întâi și să pui întrebările după. Și ai la dispoziție destule gadget-uri și arme pe care le poți folosi în fiecare stil de joc.
M-am bucurat și că s-au întors mecanicile de survival, care au dispărut din alte jocuri Metal Gear de după Snake Eater. Bara de „stamina” a lui Snake scade constant, dar scade accelerat atunci când depune efort extra, așa trebuie să mănânce pentru a-și recupera puterile. Poți vâna toate animalele și culege tot felul de plante din mediul de joc, pe care le poți încerca. Unele sunt mai bune decât altele. Ba chiar poți captura și animale vii în cușcă pentru mai târziu, întrucât mâncarea se strică dacă o ții prea mult în inventar.
Când Snake este rănit, trebuie să îl vindeci folosind un sistem rudimentar dar eficient, pentru fiecare tip de rană. Dacă este împușcat, atunci va trebui să scoți glonțul din rană, să dezinfectezi și să bandajezi rana. Dacă are o fractură, va trebui să îi pui o atelă, iar dacă este tăiat, rana trebuie dezinfectată și cusută. Dacă nu faci asta, bara de viață maximă va scădea, iar în anumite situații, când sângerează, viața va scădea continuu. Și trebuie să ai în inventar resursele necesare pentru vindecare. Asta înseamnă că ești încurajat să nu intri prea des în conflict, pentru a evita cât mai mult rănile.
Aici intră în discuție și sistemul de stealth bazat pe camuflaj, care se întoarce și el și chiar are acum niște scurtături binevenite. Ai la dispoziție diverse combinezoane pentru diverse tipuri de teren: ai camuflaj de junglă, camuflaj urban, pentru zăpadă sau chiar deghizări la dispoziție pentru a infiltra bazele inamice. Cu un meniu rapid care ține minte cele mai recente combinații de costum și vopsea pentru față, poți să schimbi rapid totul, pentru a te furișa mai ușor.
Grafica excelentă, dar cu problemele tehnice
Trebuie să recunosc însă că totul arată excelent, chiar dacă mi se pare că pe alocuri se pierde puțin din atmosfera originalului. Unreal Engine 5 poate să creeze medii de joc realiste, dar cele din Metal Gear Solid Delta, alături de personaje sunt totuși realizate în așa fel încât să păstreze acel aspect ușor stilizat. Efectele speciale și detaliile sunt duse la un nivel foarte înalt, dar este evident că s-a investit mult efort în a prezenta jocul așa cum ți-l amintești prin ochelarii nostalgiei.
Eu am testat versiunea de PlayStation 5, consola „standard”, nu Pro, care rulează… ca un joc pe Unreal Engine 5. În ultimii ani, acest motor grafic a fost criticat pentru performanța scăzută și aspectul blurat al multor jocuri care îl folosesc. Nici Metal Gear Solid Delta nu scapă de problemele acestei tehnologii. Deși totul arată foarte bine în general, există probleme de ordin tehnic care încă nu au fost rezolvate.
În primul rând, pe modul Performance, care ar trebui să ruleze la 60 de cadre pe secundă, rezoluția este clar una destul de scăzută. Chiar și așa, jocul reușește să arate destul de bine, dar dacă vrei rezoluție mai mare, trebuie neapărat să treci pe modul Fidelity, blocat la 30 de cadre pe secundă. Nici acela nu are rezoluție 4K nativă și nici prin upscaling nu ajunge prea sus, dar este ceva mai stabil. Problema modului performance este că nu ține acele 60 de cadre pe sedcundă.
Sunt anumite niveluri în care framerate-ul scade destul de mult, chiar spre 30-40 de cadre pe secundă, în ciuda faptului că nu vorbim aici despre un joc open world cu foarte multe elemente în mișcare sau AI avansat. Nivelurile sunt mici, fiind realizate inițial în limitele hardware-ului PlayStation 2. Vorbim despre spații de joc mici, cu tranziții între ele, deci nu avem cum să atingem limite de RAM, de exemplu. Pare încă un caz de optimizare slabă.
Componenta audio este la același nivel înalt la care era și original, cu exact aceeași coloană sonoră memorabilă, celebrele efecte audio ale seriei Metal Gear Solid și excelenta melodie de introducere Snake Eater interpretată de Cynthia Harrell. Aceasta din urmă a fost reînregistrată pentru acest remaster și deși este în continuare o interpretare excelentă, noua versiune este puțin diferită și cu siguranță va deranja pe câțiva fani (inclusiv pe mine) că nu există și versiunea originală inclusă. Nu sunt diferențe imense, dar pentru cineva care a ascultat această melodie de vreo 20 de ani, faptul că este puțin diferită, chiar și interpretată de aceeași solistă, este puțin deranjant.
O poveste excelentă care merită parcursă și 20 de ani mai târziu
Pentru mine însă, ca fan al seriei, toate acestea au căzut pe plan secund. Fiind obișnuit cu vechea schemă de control, m-am adaptat destul de repede la cea „modernizată”, iar problemele tehnice au pălit în calea posibilității de a retrăi vechiul Snake Eater din nou, cu un nou strat de vopsea.
Povestea acestui joc este într-adevăr una specială, atingând teme despre onoare, datorie și curaj, cu destul de multe elemente „ciudate” care fac deliciul seriei Metal Gear Solid. Am auzit și voci care critică felul în care povestea este prezentată, sau stilul în care vorbesc personajele. Și da, sunt caraghioase uneori, iar multe lucruri fantastice nu sunt explicate destul. Ceea ce vedem în seria Metal Gear nu este istoria noastră, ci o istorie alternativă în care există și oameni cu puteri fantastice care pot controla albine, și soldați ruși cu puteri electrice, și chiar și un sniper bătrân de peste 100 de ani care face fotosinteză pentru a supraviețui.
Iar jocul actoricesc nu este ca într-un film de Hollywood, ci mai degrabă inspirat de teatru, dar și de cultura japoneză, din multe puncte de vedere. Deh, este un joc produs de o companie japoneză, cu dezvoltatori japonezi, era cam imposibil ca jocul să nu fie influențat de asta. Și dacă în secvențele cinematice avem teatru ca pe scenă, pe tot parcursul jocului avem și teatru radiofonic, Snake putând să își sune prin radio echipa de suport pentru sfaturi în fiecare situație. Ai un comandant direct, Major Zero, un specialist în arme, Sigint, care îți poate sugera ce să faci în diverse lupte și ce arme sunt mai eficiente, cât și un medic „Paramedic”, care te poate ajuta să descoperi ce animale au gust bun și cum să te vindeci mai ușor. Desigur, aici, pe radio, Snake poartă și diverse discuții mai mult sau mai puțin filozofice cu aceștia, lucru care face parte din experiența Metal Gear și care umple multe goluri în lore-ul MGS.
Este bine totuși că Snake Eater a fost jocul pe care Konami a ales să-l relanseze, întrucât acesta dă startul, practic, evenimentelor din toate celelalte, iar personaje pe care le întâlnești aici prima dată precum Naked Snake/Big Boss, Ocelot, Major Zero și mulți alții, apar sau sunt menționați în majoritatea celorlalte titluri. Poți astfel juca Peace Walker, Metal Gear Solid V și chiar MGS 1, 2 și 4 și să înțelegi mai ușor ce se întâmplă, fără să fii nevoit să apelezi la wiki-urile de la Fandom sau Reddit.
Metal Gear s-a întors. Acum sperăm să și rămână
Mă bucur că există acest Metal Gear Solid Delta: Snake Eater, dar cred că avea nevoie de puțin mai multă atenție pe partea tehnică. Se pare că se lucrează pentru îmbunătățirea lui, deci probabil că va fi ceva mai OK după câteva patch-uri. De altfel, componenta online a jocului încă nu a fost lansată, fiind promisă printr-un update în următoarele săptămâni.
Totuși, mi se pare că acest Delta este un soi de titlu dedicat mai degrabă fanilor vechi care vor putea aprecia jocul mai bine. Recomand să jucați însă versiunea originală, disponibilă în pachetul Metal Gear Solid Master Collection Vol. 1, dacă nu ați jucat niciodată un titlu MGS. Într-adevăr, MGS3 este jocul care te poate introduce mai ușor în acest univers, deși cred că este mult mai greu să te întorci la jocurile vechi dacă nu le încerci în ordinea originală.
Cu puțin noroc însă, Metal Gear Solid Delta este doar începutul. Sper ca cei de la Konami să vadă că această serie încă are o bază loială de fani și că ar merita efortul de a remasteriza sau chiar recrea de la zero și alte jocuri din serie. Metal Gear Solid 1 ar fi un candidat bun, dar mă gândesc inclusiv la posibilitatea de a reface jocuri precum Metal Gear 1 și 2, care sunt la bază titluri 2D și care probabil că nu au fost niciodată jucate nici de unii dintre fanii cei mai înfocați ai seriei. Acele titluri includ momente importante precum transformarea lui Big Boss într-un villain, relația lui Solid Snake cu Grey Fox și multe alte evenimente care sunt doar menționate în jocurile din seria Solid.
