Samsung a lansat la începutul lui august noile sale telefoane pliabile, Galaxy Z Flip 4 și Galaxy Z Fold 4, terminalele care dau startul sezonului de lansări de toamnă în peisajul smartphone-urilor. Am petrecut o săptămână pe Flip 4, pliabilul mai mic și mai ieftin dintre cele două și am putut vedea de ce gama Flip este cea mai bine vândută din această categorie de telefoane.
Cutie și design
În primul rând, experiența de unboxing e neschimbată față de ce a oferit Samsung în ultimii ani: niciun brick de încărcare în cutie, doar telefonul și cablul pe USB-C aferent, un pachet mult prea sărăcăcios în opinia mea pentru un device care costă în jur de 1000 de euro sau 5400 de lei.
Din fericire, telefonul chiar arată de milioane, având același design superb, asemănător cu o pudrieră, pe care Samsung îl aplică pentru Flip de când l-a lansat. Anul acesta, telefonul vine în România în mai multe culori, iar pentru cei care îl cumpără din alte țări poate exista și versiunea Bespoke, în care poți alege ca cele două panouri de pe spate să fie de culori diferite.
Eu m-am jucat pe varianta Bora Purple, un violet deschis foarte frumos, cu un finisaj mat, care nu reține amprentele dar în același timp este destul de alunecos. În format pliat, Flip 4 intră ușor în cam orice buzunar și e ușor, la 187 de grame, iar ecranul curbat este acum aplicat perfect pe telefon, astfel că atunci când îl depliezi nu poți observa vreo margine puțin ieșită sau care să nu fie perfect lipită. Are și rezistență IPX8 la apă astfel că, în teorie, îl poți lua cu tine în piscină fără emoții, însă mă îndoiesc că vei vrea să riști asta. Și fiindcă tot suntem la capitolul rezistenței, la fel ca până acum, e recomandat să eviți orice fel de contact cu nisipul sau alte suprafețe care ar putea să ducă la intrarea unor particule pe sub ecran.
Cadrul telefonului este realizat din acel armour aluminum, cu o mai mare rezistență la cădere și zgârieturi, conform celor de la Samsung, iar spatele este protejat de sticlă Gorilla Glass Victus+. Acum, sincer, eu nu mă simt totuși atât de confortabil încât să testez lucrul acesta, așa că o să las alți oameni să verifice dacă spusele sud-coreenilor sunt și adevărate în cazul lui Flip 4.
Ecran(e)
Galaxy Flip 4 vine cu două ecrane, cel principal, de 6,7 inci, așa-numitul Foldable Dynamic AMOLED, și unul secundar, de 1,9 inci, un Super AMOLED.
Ecranul principal este unul foarte bun, cum ne-a obișnuit Samsung pe mai toate device-urile sale, fie că vorbim de telefoane de top sau din zona midrange, cu o rezoluție de 1080 x 2640 de pixeli, puțin mai lunguieț așadar decât un telefon obișnuit, însă cu o excelentă rată de refresh de 120Hz, care îți permite să navighezi prin meniuri fără probleme și să te și joci o mulțime de jocuri din Google Play în cel mai bun scenariu. Luminozitatea urcă până la 1200 de niți, astfel că e suficient pentru a te putea uita la ecran în lumina soarelui fără să ai probleme de vizibilitate.
Trebuie să vorbim și despre elementul acesta spre care toată lumea arată cu degetul, cuta din ecran. Nu știu în timp cât de deranjantă ar putea deveni pe noul Flip, însă mărturisesc că în utilizare normală, „înveți” cumva repede să nu o mai observi sau să o ignori complet. E un element estetic care pe unii în continuare îi va ține departe de pliabile probabil, dar care pe mine, personal, nu mă deranjează nici pe departe atât de mult în utilizare pe cât aș fi crezut atunci când o vedeam prima oară în imaginile de pe internet. Da, se simte și o poți observa cu ochiul liber, dar nu pot să spun că am simțit vreodată că nu pot face ceva cu telefonul din cauza ei.
Ecranul mic are același scop ca în anii anteriori, de a-ți permite să faci câteva lucruri rapide fără să mai deschizi telefonul, un fel de micro management prin care să rezolvi ușor anumite lucruri. Samsung a introdus mai multe widget-uri pe Flip 4, astfel că poți să apelezi imediat un contact, să verifici vremea sau calendarul, să schimbi melodia pe care o asculți și alte câteva lucruri. Bineînțeles, opțiunea de a folosi ecranul mic ca un viewfinder pentru selfie-uri rapide nu a dispărut, și este în continuare destul de utilă.
Mărturisesc că, de când Samsung a introdus seria Flip, m-am tot întrebat la ce aș putea eu să folosesc acest ecran mic, cât de util ar putea fi el cu adevărat pentru un power user care are patru, cinci sau șase ore de screen-on time pe zi. Ei bine, am realizat între timp că întrebarea mea nu avea tocmai un răspuns, pentru că Flip nu a fost creat pentru utilizatori ca mine sau colegii mei, ci mai degrabă pentru cei care vor să facă pasul la un pliabil, dar în continuare văd formatul normal al unui telefon ca fiind cel mai simplu și ușor de utilizat.
Ideea e că ecranul acesta secundar nu este un game-changer, nu e motivul pentru care vei vrea să cumperi telefonul, cum e cazul cu ecranul mai mare al lui Fold spre exemplu, ci mai degrabă e un element care ușurează puțin utilizarea unui telefon și grăbește anumite lucruri pe care le poți face cu acesta.
Performanță
La interiorul acestui mic telefon se află un procesor cu putere mare, un Snapdragon 8+ Gen 1 de la Qualcomm, realizat pe proces de 4nm, și cu 8 nucleee. Este ajutat de un GPU 730, iar performanța lui Flip 4 este la fel de bună pe cât te-ai aștepta. Pliabilul se descurcă excelent în jocuri și în utilizare generală, e rapid, iar experiența în Apex Legends a fost una excelentă. Telefonul se încinge, mai ales în partea cu ecranul secundar, dar nu mai mult decât alte device-uri.
Samsung a pregătit pentru Galaxy Flip 4 nu mai puțin de 3 configurații diferite, toate având 8GB de memorie RAM, diferența fiind stocarea: 128GB, 256GB sau 512GB. Eu m-am jucat cu varianta cu 128GB, și mi se pare că sunt suficienți atât timp cât nu ești o persoană care filmează foarte mult cu telefonul. Stocarea este ultra-rapidă, de tip UFS 3.1.
Bineînțeles, am rulat și un test în Geekbench 5, iar pliabilul a scos 924 de puncte în testul Single-Core (același punctaj pe care îl are și S21 Ultra), respectiv 3738 de puncte în cel Multi-Core.
Sunet, software și baterie
Galaxy Flip 4 vine cu difuzoare stereo puternice și clare, pentru un sunet foarte bun, atât în jocuri, cât și atunci când vrei să asculți o melodie pe YouTube prin casă sau un podcast.
Pe partea de software, telefonul rulează Android 12 cu interfața One UI 4.1.1 și va trece bineînțeles la Android 13 atunci când va fi cazul. One UI a devenit una dintre interfețele mele favorite pentru device-urile cu Android, mi se pare suficient de simplă și intuitivă, dar cu o varietate mare de opțiuni și un acces destul de ușor la acestea.
În fine, înainte să trecem la camere și la ce pot acestea mai exact, vreau să spun și două vorbe despre baterie, care are 3700mAh, fiind astfel mai mare ca pe generația anterioară. Se încarcă cu până la 25W, ajungând la 50% în jumătate de oră, sau cu până la 15W pe wireless și, dintr-un motiv pe care nu îl înțeleg exact, are și reverse wireless charging, la 4,5W.
Galaxy Flip 4 nu este un telefon pentru power useri, iar lucrul acesta se vede imediat la capitolul bateriei. Chiar dacă aceasta este mai mare ca anul trecut, eu tot nu o pot face să mă țină întreaga zi și da, știu că asta e totalmente „a me problem”, dar poate mai sunt oameni care au mâna lipită de telefon ca mine, și mi se pare fair să menționez acest lucru. Cumva la fel ca la Note 20 Ultra, daily driver-ul meu, Flip 4 ajunge în ultimele 15-20 de procente undeva în jurul orei 6-7, chiar înainte de a pleca de la birou, iar încărcarea doar pe 25W mi se pare o limită destul de mică, în contextul în care mulți producători vin cu 50W chiar și pe telefoane midrange. Deci, sperăm la măcar 33W pe Galaxy S23.
Camerele
Camerele lui Galaxy Flip 4 sunt aproape identice cu cele ale lui Flip 3. De fapt, două module sunt neschimbate, cel de pe față, de 10MP, cu f/2.4 și cel ultrawide de pe spate, de 12MP cu f/2.2. Modificările mici se observă la principală, însă și aceasta și-a păstrat numărul de megapixeli de pe predecesor, adică 12MP, și un f/1.8.
Să începem cu cea despre care am cele mai puține cuvinte de spus: camera ultrawide. În mod ciudat, îmi place, și spun asta ca o persoană care nu se prea atinge de ultrawide în general. Sigur, deformarea e mai mult decât evidentă, dar Samsung nici nu încearcă să ascundă lucrul acesta, ci mai degrabă pare să îl îmbrățișeze, oferind fotografiilor cu ultrawide-ul un aspect distinct, cumva aparte față de ce mai găsești pe alte device-uri. Acuratețea culorilor e bună, deși sunt parcă un pic prea vii față de ce vezi cu ochiul liber, iar calitatea este excelentă.
Principala se descurcă bine atât în lumină directă, cât și în zone mai întunecate. Are acel aspect tipic Samsung, cu nuanțe foarte aprinse, oferind poze pregătite deja pentru postarea pe Instagram sau alte rețele sociale. Părțile cu umbră sunt destul de bine reprezentate, deși uneori sunt subexpuse, însă per total imaginile au un aspect foarte curat, plăcut și destul de natural, cu un dynamic range destul de variat.
Zoom-ul se face digital, prin crop, pentru că nu avem cameră tele, și bineînțeles că se va vedea lucrul acesta, în termeni de calitate. Îți recomand să te limitezi la un zoom de 2,5x sau 3x pentru a avea rezultate pe care să le poți utiliza fără probleme.
La capitolul portret, Flip 4 vine cu un bokeh bun și reușește să surprindă foarte bine majoritatea detaliilor unei fețe. Sunt mici zone care „evadează” din focus, însă portretele arată bine atât pe oameni, cât și pe animale.
Selfie-urile arată bine pe ambele camere, dar le prefer pe cele realizate cu principala, în modul pliat. La fel ca modul portret, reușesc să surprindă o cantitate mare de detalii și aplică un bokeh bun, inclusiv în zona firelor de păr. Galaxy Flip 4 filmează până la calitate 4K la 30 sau 60fps, iar pe camera de selfie poate ajunge tot până la calitate 4K, însă doar la 30fps.
