O spun de la bun început: iubesc căștile acestea, din tot sufletul. Dar le și urăsc. Nu, promit că nu e o dovadă de bipolaritate ceea ce zic aici, ci doar două sentimente extraordinar de contradictorii care se amestecă în mine de fiecare dată când pun în ureche Nothing ear (stick). De altfel, nu cred să fi testat vreodată un produs care să îmi ofere senzații atât de diferite precum acesta. Și hai să explic și de ce.
Design
Fără îndoială, lucrul pe care îl apreciez cel mai mult la Nothing ear (stick) este designul, care nu seamănă cu absolut nimic din ce am mai văzut vreodată. Sigur, Huawei a mai venit cu acele FreeBuds Lipstick, care aveau o carcasă asemănătoare cu un ruj și ele erau, la rândul lor, de un roșu aprins, însă Nothing-urile parcă duc acest concept mai departe, introducând și un element dinamic în carcasă, cu care sincer ajungi să te joci prea mult. Literalmente fiecare persoană care a ținut căștile acestea în mână mai mult de un minut a început să se joace, voluntar sau involuntar, cu ele și să le tot deschidă și să le închidă. Deci pe lângă faptul că are un design unic și care sincer, arată foarte bine, cu o zonă roșie într-una din părți și cu tematica transparentă care e prezentă și pe celelalte produse Nothing, carcasa mai e și un înlocuitor de fidget spinner sau jucării anti-stres excelent.
La fel ca la Nothing ear (1), estetica transparentă, care îți permite practic să arunci un ochi la o parte din componentele din interior, se aplică și asupra căștilor în sine, cea dreaptă fiind în continuare marcată cu un cerc roșu, ca să le poți diferenția. Până și cutia în care vin este diferită de cele pe care le vezi de obicei la căști true wireless, și se deschide la ambele capete, unde găsești căștile, respectiv cablul de încărcare.
Logo-ul Nothing se poate observa pe o parte, și ai și un LED de stare înăuntru care îți indică dacă încearcă să se conecteze căștile, sau sunt deja conectate la un device. Forma lor este mult diferită față de ce vedeam pe Nothing ear (1), pentru că, de data asta, avem căști fără noise cancelling, funcția asta devenind astfel exclusivă pentru modelul precedent. Ear (stick) sunt mai mari, arată ca niște bulbi și mai voluminoase, cu o formă care nu necesită capișoane.
Fit-ul lor în urechi e destul de confortabil, stau bine și nu cad, aș zice și că poți alerga cu ele fără mari griji. Posibil ca după vreo oră-două de utilizare să începi să simți însă un mic disconfort, mai ales dacă ai urechi mici, din cauza dimensiunii lor.
Nothing e la al treilea produs și deja putem spune că și-a făcut un obicei din a-ți lua ochii cu un design nemaivăzut și cu adevărat inovator, însă știm cu toții că în tech, nu e suficient ca un device să arate bine, ci trebuie să și funcționeze în parametri, să nu ai probleme cu el și să poți să te declari mulțumit după ce îl utilizezi. Așadar, să trecem la…
Sunet
Cum am zis, lipsește noise cancelling-ul de pe aceste căști, și dacă acum doi-trei ani nu mi s-ar fi părut o problemă așa mare, ei bine, în 2022, după ce mi-au trecut prin urechi o mulțime de perechi de căști true wireless, mai scumpe sau mai ieftine, însă aproape toate cu noise cancelling, ideea celor de la Nothing de a nu avea prezentă pe ear (stick) funcția asta mi se pare extrem de bizară.
Sunetul este unul bun, mai ales bass-ul strălucind în majoritatea melodiilor. Îți face urechea să vibreze, în sensul bun, și adaugă o notă foarte rar întâlnită pe căști true wireless, puternică, dar nu exagerată. Am descoperit recent Shout Like de la Moksi, genul de melodie pe care o auzi dintr-un Golf cu sistem de sunet proaspăt pus, ca să ți se arate cât de tare e bass-ul, și lăsând la o parte gluma asta, melodia chiar sună bine pe Nothing ear (stick) și simți vibrațiile acelui „dum dum dum” de la refren în urechi într-un mod foarte plăcut.
S-a ascultat și Lift Me Up, melodia nouă a Rihannei, de pe albumul oficial al Black Panther, o piesă care îmi face constant pielea de găină și în care vocea puternică a artistei se aude excelent pe Nothing-uri. Recomand să te joci puțin cu equalizer-ul din aplicație, pentru că cele 4 opțiuni de sunet disponibile sunt chiar interesante și merită încercate, iar pe o piesă ca asta s-ar putea să îți dorești mai mult focus pe înalte, deci poți seta „More Treble”, mai ales că bass-ul există oricum din plin. În mare majoritate a timpului am ținut setarea „Default”, dar dacă vrei mai multă finețe și control, există și varianta „Custom”, de unde îți poți regla tu mediile, joasele și înaltele.
Apropo de medii, și astea se aud bine, la fel ca înaltele și joasele. Cum am zis, per total îmi place sunetul, mai ales dacă ești într-o cameră mai tăcută sau le folosești la birou, pentru a lucra. Problema apare însă dacă vrei să le folosești și pe ruta ta zilnică până la muncă, sau până la magazin, sau în orice alte medii zgomotoase te mai plimbi.
Balada noise cancelling-ului
O să sun extraordinar de răsfățat spunând asta, cunosc și îmi asum, dar mă gândesc că mai sunt totuși și alții ca mine: nu prea mai pot trăi fără căști cu noise cancelling. Bine, cumva știam asta și înainte să testez Nothing ear (stick), dar acum mi s-a confirmat bănuiala. Ideea e că ear (stick) sunt foarte bune, se aud aș zice pe măsura prețului care se cere pe ele, însă pentru 599 de lei, să nu oferi noise cancelling când sunt căști mai ieftine, chiar la jumătate de preț, care beneficiază de funcția asta, mi se pare de neînțeles. Știu că Nothing bagă mulți bani în design, și se vede asta, pe fiecare centimetru al carcasei și căștilor acestea, care într-adevăr au făcut o primă impresie excelentă cu mai toată lumea care le-a văzut de când le testez, dar mi se pare în același timp că nu trebuie să uităm esențialul.
Consider că o pereche de căști true wireless, în 2022, trebuie să fie ușoară, să aibă o carcasă destul de ușor de băgat în cam orice buzunar ai avea, să stea bine în urechi și, de vreo câțiva ani deja, să îți permită cumva să te izolezi, într-o oarecare măsură, pe parcursul unui drum cu metroul, trenul, avionul, sau orice mijloc de transport ai folosi. Sigur, poate am fost eu obișnuit prost, dar din nou, ținând cont că găsim noise cancelling decent pe căști mult mai ieftine, nu înțeleg de ce nu ar fi putut să apară și aici.
Pentru că da, asta e principala problemă a Nothing ear (stick), dacă nu ți-ai dat seama deja până acum din pledoaria mea: faptul că atunci când le porți într-un mediu zgomotos, o să auzi cam tot ce se întâmplă în jurul tău, cumva ca pe primele perechi true wireless care apăreau acum câțiva ani, până când să ajungă funcția de anulare a zgomotului pe tipul acesta de căști.
Acum nu știu alții cum folosesc căștile true wireless, dar eu nu prea le folosesc în medii liniștite, cum ar fi acasă sau la birou, pentru că acolo prefer în general o pereche over ear, mai confortabile și cu un sunet mai bun. De-aia am preferat să las deoparte ear (stick) atunci când am ajuns la muncă de cele mai multe ori, mai ales că au și ceva sound leakage, adică scapă puțin sunet din ele atunci când asculți la un nivel mai ridicat. Mi s-a spus chiar că la aproximativ 75% din volum se putea recunoaște și melodia pe care o ascultam.
Aplicație
Aplicația pare că a primit aproape la fel de multă atenție ca designul lui Nothing ear (stick), pentru că arată foarte bine, e foarte simplă și în același timp parcă îți face plăcere să o utilizezi și să descoperi tot ce îți oferă. Fontul și animațiile sunt marcă înregistrată Nothing, primul se poate vedea și în interfața telefonului făcut de companie, și evident că de-aici poți seta ce face fiecare cască, în funcție de câte ciupituri aplici părții inferioare.
Este o chestie puțin ciudată metoda de control a ear (stick), pentru că funcționează prin ciupituri, cum am zis mai sus. Asta înseamnă că trebuie cumva să atingi cu degetul mare și arătătorul de la o mână partea inferioară a căștilor, ceea ce nu e tocmai comod și se vede și puțin ciudat, în opinia mea. Plus că nu merge tot timpul, așa că am preferat să controlez căștile din telefon.
Tot în aplicație găsești și două funcții pe care le poți activa (sau nu), In-Ear Detection și Low Lag Mode. Prima se explică de la sine, căștile vor știi când ajung în urechi și când le dai jos și vor porni și opri muzica în conformitate cu acest lucru, iar cea de-a doua este utilă în jocuri, având rolul de a reduce latența. De asemenea, în cazul în care îți pierzi căștile, poți folosi funcția Find My Earbuds individual, pentru fiecare dintre ele, astfel încât fiecare să emită un sunet care să îți atragă atenția și să le găsești repede.
Situația față de ear (1)
Nothing a venit cu o veste nu tocmai plăcută pentru fani și cei interesați de căștile lor atunci când au lansat ear (stick). Au anunțat prețul acestora, de 100 de dolari/euro, care era același cu cel al Nothing ear (1), căști care aveau același design transparent, dar și noise cancelling, și care mi-au plăcut la nebunie. Problema însă este că au anunțat și majorarea prețului cu 50 de dolari/euro pentru ear (1), iar recent compania a spus chiar că acestea nu se vor mai vinde, recomandându-le celor interesați ear (stick). Problema e că, în opinia mea, ear (stick) sunt niște căști mai slabe decât ear (1), și în mod clar asta e și opinia celor de la Nothing, altfel nu majorau prețul pentru prima variantă.
E o situație care mărturisesc că îmi lasă un gust puțin amar, în ceea ce privește strategia și acțiunile companiei. Ear (stick) sunt căști cu un sunet foarte bun, dar dacă vrei noise cancelling și te atrage designul Nothing, tot aș recomanda mai degrabă ear (1).
