Honor a lansat în luna iulie a acestui an un telefon foarte interesant, care se poziționează undeva în zona upper-midrange, având un preț de lansare de 2899 de lei. Am vorbit despre lansarea sa aici, însă nu am intrat în mai multe detalii. Așadar, cum îmi place să testez camere de smartphone-uri la orice oră din zi sau din noapte, am decis să arunc o privire asupra a ceea ce poate ansamblul lui Honor 90, iar ce a ieșit, citiți în rândurile următoare.
Camera lui Honor 90
Honor 90 are în ansamblul de cameră de pe spate 3 senzori, însă doar 2 sunt „reali”: o principală uriașă, de 200MP, cu f/1.9, și un ultrawide de 12MP, cu f/2.2. La acestea se adaugă un senzor de adâncime, care ajută în diferite scenarii, și care are 2MP și un f/2.4. Pentru selfie-uri, telefonul se folosește de un senzor de 50MP, cu f/2.4, și trebuie să recunosc că, cel puțin pe hârtie, specificațiile acestui telefon la capitolul camerelor arată foarte bine. Fără macro inutil, cu un senzor principal mare și foarte capabil și cu cu unul de selfie care te îndeamnă să îl încerci.
O singură mențiune înainte să trecem la treabă: fotografiile sunt făcute de colegul meu Iulian, eu vin cu analiza pe text, cum se zice (sau pe imagine, în cazul de față). Am ales doar o parte din cele 500+ de imagini pe care le-a realizat, cele care ilustrează cel mai bine ceea ce vreau să spun și care mi-au creat cele mai importante impresii. Așadar, sample-ul de test a fost uriaș, și nu cred că a existat vreun scenariu de fotografie în care să nu fie testat acest telefon.
Principala este excelentă, un adevărat standout al lui Honor 90 și o cameră care poate lejer să îi facă concurență unui flagship. Mă rog, la 200MP chiar e cameră de flagship, iar nivelul de detalii din fotografii este ușor observabil de la o primă privire. Tocmai de aceea, nu prea o să observi probleme în fotografiile care adună mulțimi de elemente, precum frunzele copacilor. Culorile au o acuratețe foarte bună, nu se remarcă vreo postprocesare exagerată în cazul lor, și dynamic range-ul este și el excelent, cu zone întunecate care se disting foarte clar, și zone iluminate care nu ajung să fie supraexpuse.
Camera ultrawide face fix ce ar trebui să facă o cameră ultrawide: îți oferă șansa de a surprinde mai mult dintr-un cadru, dintr-o clădire sau un peisaj, fără să sacrifice foarte tare calitatea. Bineînțeles, se va vedea saltul de la excelența sa de 200MP la această cameră de doar 12MP în ceea ce privește detaliile, însă per total aș zice că se descurcă excelent. Culorile sunt cam aceleași ca pe principală, realiste și se observă defecte în fotografii. Sunt simple, corecte și curate, deși aș zice că există un ușor ton de gri în unele scenarii. Acestea fiind zise însă, de la un om care nu e fan deloc al camerelor ultrawide, cea de pe Honor 90 primește o notă bună, cu siguranță.
Ajungem însă într-o zonă unde chiar sunt fan, anume fotografiile macro sau cele realizate cu zoom. Le-am inclus pe amândouă în aceeași categorie pentru că nu există o cameră tele, dedicată zoom-ului optic, pe Honor 90, însă asta nu înseamnă că telefonul nu strălucește la acest capitol. Ba dimpotrivă, aș zice că fotografiile de-aici sunt preferatele mele din cele 500 de imagini pe care le-am analizat, pentru că surprind superb culorile și compoziția elementelor. Acuratețea culorilor este excelentă și asta se vede imediat spre exemplu în fotografia unde avem fructe de pădure, sau în cea în care florile sunt în prim-plan, în stânga. Bokeh-ul atunci când vrei să te focusezi pe un singur element din fotografie este și el bine aplicat și per total mi se pare că va fi o plăcere să fotografiezi elemente mici sau mâncare bună cu Honor 90.
Modul de noapte e singurul de care aș putea să mă declar ușor nemulțumit. Scoate rezultate foarte bune în anumite momente și condiții, mai ales atunci când are destule surse de lumină în fotografie, însă nu se descurcă cu elementele prea întunecate, precum unele din fructele din poza de mai jos. Pe undeva e și bine, pentru că asta înseamnă că fotografia nu e iluminată artificial până în punctul în care devine nenaturală, dar tot remarci o anumită lipsă de detalii și prezența noise-ului destul de ușor atunci când privești imaginile pe un PC.
Folosirea modului portret vine la pachet cu un bokeh foarte puternic, care blurează tot ceea ce se află în spatele subiectului. Decuparea e foarte bună, nu prea găsești zone ale subiectului care să fie out of focus, iar nivelul de detalii surprins este remarcabil, datorită celor 200MP de pe principală. Poți observa lucruri foarte fine, precum cusăturile dintr-o cămașă, iar tonurile pielii sunt și ele foarte bine surprinse, cu tot cu micile variații pe care le are aceasta.
Multe dintre lucrurile care se aplică în zona de portret pot fi observate și pe camera de selfie. Și aici bokeh-ul e puternic, poate puțin prea puternic uneori, deci ai putea să renunți totuși la folosirea modului portret dacă vrei să surprinzi mai multe detalii din background-ul locului în care te afli. Se descurcă bine și cu lumină puternică în spatele tău, însă trebuie să îi oferi câteva secunde să se adapteze la aceasta. Camera de 50MP oferă și ea o mulțime de detalii, iar reprezentarea culorilor este corectă, deși parcă mi se pare mai bună pe principală.
În zona video, telefonul filmează până la calitate 4K la 30fps, cu camera principală, sau cu cea de selfie. Videoclipurile au o calitate bună și dacă este your cup of tea îl vei putea folosi și pentru vlogging deși nu aș califica neapărat acest telefon ca fiind unul pentru asta, strălucind cu adevărat în zona foto.
