Pentru fiecare Fold, există și un Flip, iar anul acesta Samsung pare că are două modele câștigătoare. Sigur, așa cum Fold7 (review) s-a dovedit a fi un dispozitiv bun, dar imperfect, și Flip7 are propriile lui dezavantaje, dar atunci când tragi linie, este ușor de înțeles de ce utilizatorii de pliabile aleg majoritar modelele din această gamă. Galaxy Z Flip7 reprezintă probabil cel mai mare upgrade de până acum al seriei dar s-ar putea să fie și cel mai polarizant de până acum printre fanii pliabilelor.
Galaxy Z Fold7 trece la următorul nivel, cu ecran mare la exterior și design mai subțire
Cele mai mari upgrade-uri pe Flip7, așa cum am întâlnit și pe Fold7, se regăsesc la exterior și sunt evidente încă din primele momente. Samsung ajunge din urmă concurența și adaugă un display imens la exteriorul lui Flip7, numit acum FlexWindow, care acoperă întregul capac. Vine cu o ramă extrem de subțire, un panel OLED foarte luminos și un design elegant, cu decupaje foarte plăcut integrate pentru camerele foto și blitz. Sigur nu este ceva tocmai nou, întrucât am mai văzut asta și pe ultimele două modelele RAZR de la Motorola (review razr 60 Ultra), dar cumva mă atrage mai mult design-ul de la Samsung.
Odată cu ecranul exterior, întregul dispozitiv este acum puțin mai mare, dar și puțin mai subțire. Nu vedem o diferență majoră de la o generație la alta, așa cum a fost cazul pe Fold, dar Samsung a reușit să subțieze telefonul puțin și să crească două alte componente: ecranul interior, care măsoară acum 6,9” și bateria, care este aproape la fel de mare precum cea de pe Fold. Raportez că nu am observat nicio schimbare în utilizare. Ecranul era oricum foarte înalt și înainte, iar greutatea este similară între generații.
Ce observ însă și la Flip este că marginile drepte și noua balama FlexHinge mai rezistentă fac deschiderea dispozitivului mai complicată și aproape imposibilă cu o singură mână. Dacă în trecut puteam să forțez jumătățile cu degetul relativ ușor și să deschid ecranul cu o singură mișcare, acum balamaua nu se deschide complet până la capăt de fiecare dată, fiind nevoie de mai multe mișcări repetate, uneori. Măcar butoanele sunt mai ușor de identificat pe laterală, față de Fold. Din păcate, am avut mai multe probleme cu senzorul de amprentă decât pe Fold însă, întrucât poziționarea prea sus a butoanelor și orientarea diferită atunci când este închis sau deschis face recunoașterea dificilă din diversele unghiuri. Am încercat un vechi truc pentru telefoanele de la Samsung: să înregistrez același deget de două sau trei ori, dar fără succes. Pur și simplu nu vrea să îmi recunoască degetul. Am cedat și am apelat la recunoașterea facială, mai puțin sigură, dar mult mai consistentă.
Ecranul exterior aș spune că este vedeta lui Flip7, având acum un spațiu mult mai mare de desfășurare. Din păcate, mi se pare că Samsung nu a îmbunătățit foarte mult capabilitățile disponibile aici, fiind în continuare mai mult un spațiu pentru widget-uri decât altceva. Cred însă că ecranul mai mare va fi apreciat cel mai mult de către cei care fac selfie-uri sau se filmează pentru clipuri de tip vlog. Iar faptul că este acum mai luminos va asigura o utilizare mai plăcută în soare puternic.
Ecranul interior este la fel de performant precum cel de pe Fold7, și este la rândul său ceva mai rezistent, cu o cută ceva mai subtilă, dar tot cu folie de plastic deasupra. Este bun pentru consum de conținut, pentru rețele de socializare și cam pentru orice altceva. Din acest punct de vedere, Flip7 se simte mult mai apropiat de un telefon tradițional, iar asta este bine, întrucât oferă o experiență familiară, la care te adaptezi mai ușor, decât pe un model Fold.
Exynos 2500 înlocuiește Snapdragon 8 Elite
Indiferent ce hardware era folosit pe modelele din seria Galaxy S, pliabilele Galaxy Z au folosit întotdeauna chipset-uri Snapdragon de la Qualcomm. Odată cu trecerea la Flip7, vedem o delimitare clară între Fold și Flip. Dacă Fold rămâne pe Snapdragon 8 Elite, la fel ca modelele S25, Flip7 este mutat pe procesorul proprietar Exynos 2500. Samsung îl prezintă drept o alternativă comparabilă, dar testele spun o poveste diferită. Sigur, este un chipset foarte performant, având 10 nuclee și un GPU Xclipse 950 dezvoltat folosind tehnologie AMD, dar în teste vedem că este mai degrabă comparabil cu soluții flagship de anul trecut decât de anul acesta.
Diferențele nu se vor observa în utilizare de zi cu zi, și as zice că nu se vor vedea nici măcar în gaming prea mult, întrucât GPU-ul Xclipse este foarte performant, dar în sarcini precum editare foto sau video, cu siguranță modelele cu Snapdragon vor fi mai rapide. Nici în testele de stres nu obține rezultate impresionante, păstrând undeva pe la 50% sau mai puțin din performanță în testele 3DMark. Not great, not terrible.
Jocurile rulează bine, dar nu cred că un Flip este obligatoriu un telefon pentru gaming. dupp vreo 15-20 de minute jocurile mai pretențioase precum Genshin Impact vor începe să sacadeze un pic. De altfel, acestea sacadează puțin și fără throttling atunci când este setat pe profilul de grafică înaltă. Asphalt nu întâmpină probleme, și nici Call of Duty, aceste jocuri fiind ceva mai „light”. Am observat însă că Asphalt poate rula la maximum 80 FPS pe chipset-ul Exynos 2500, pe când pe Snapdragon Elite ajunge și la 120 de cadre pe secundă. Pare să fie o limitare din partea dezvoltatorului special pentru chipset-urile Exynos. Ciudat.
Din punct de vedere al bateriei, Flip7 este cam opusul lui Fold7. Are o baterie competitivă pentru categoria sa, la 4.300 mAh, dar încărcarea lentă la 25W înseamnă că vei sta mai bine de o oră la o singură încărcare. Există, desigur și încărcare wireless, dar nu o recomand, întrucât este și mai lentă și încinge dispozitivul mai mult. Flip7 are șansa să te țină și a doua zi dacă te bazezi mai mult pe ecranul exterior pentru notificări și anumite task-uri mai mici, pentru care nu deschizi de fiecare dată ecranul mare. Altfel, dacă îl folosești precum un telefon obișnuit, va ține puțin peste o zi.
Android 16 și Galaxy AI rămân avantajele principale, dar Samsung mai are de lucrat la funcțiile „flip”
Samsung a evoluat mult de când a renunțat la vechea interfață TouchWiz, oferind acum cu OneUI 8 una dintre cele mai bune de pe Android. Din multe puncte de vedere mi se pare chiar mai bună și decât cea de la Google, folosită pe Pixel. Fiind și printre primele companii în zona de pliabile, Samsung a cam scris regulile și la acest capitol, dar în ultimii ani, Motorola și seria razr par că sunt cu un pas în față. permițând mai multe tipuri de activități pe ecranul exterior.
Deși Flip7 are un ecran foarte mare care ar putea face cam de toate, Samsung îl tratează în continuare drept un ecran secundar, similar în funcționalitate cu unul de smartwatch. Există acum o selecție de aplicații care pot fi rulate pe ecranul exterior, precum Maps, Mesaje, YouTube sau Netflix, dar tot nu poți rula orice aplicație vrei. Cel puțin nu dacă nu ești dispus să munceșți puțin pentru asta. De câteva luni, Good Lock, o aplicație Samsung oficială pentru personalizarea software-ului, este disponibilă în toată lumea, după ani în care a fost blocată doar pe anumite regiuni. Folosind Good Lock și extensia MultiStar, poți adăuga un nou widget pe FlexWindow pentru a rula oricare aplicație dorești. Da, inclusiv TikTok, inclusiv un browser web, Gmail, Instagram și orice vrei. Dar ar trebui să faci asta? Probabil că nu, dacă nu vrei ceva care să îți limiteze timpul de utilizare al telefonului… dar măcar poți.
Altfel, experiența de pe Flip7 este una normală chiar și în comparație cu un telefon obișnuit, singura diferență fiind faptul că se face mai mic… și mai gros. Are toate funcțiile AI pe care le știm de pe toate dispozitivele Samsung din ultima vreme. Chiar am folosit funcția de transcriere pentru a realiza rapid o știre bazată pe declarații dintr-un stream live. Uneori merge bine, alteori nu. Pe Fold nu am avut succes la fel de mare. Se pare că funcțiile Flex nu mai sunt o prioritate, întrucât s-a dovedit că nu mulți le foloseau oricum. Și Flip7 primește tot 7 ani de actualizări, dar nu mă aștept ca foarte multe unități să supraviețuiască atât timp. Construcția este solidă, dar ecranul pliabil eventual cedează, iar praful care ajunge în balama poate avea efecte grave.
Camerele nu impresionează, dar nici nu dezamăgesc
Pentru că este un produs destul de „fashion”, Galaxy Z Flip7 cu siguranță va fi folosit de persoane care folosesc foarte mult camerele foto. Acestea rămân două la număr la exterior, dar au primit upgrade-uri la senzori mai noi față de generațiile anterioare. Camera frontală rămâne cea de 10 megapixeli din trecut, dar nu pot spune că era nevoie de un upgrade. De altfel, este atât de ușor să îți faci selfie direct cu camera principală, încât doar în apeluri video ar trebui să apelezi la cea din interior.
Se simte că vorbim despre senzori ceva mai modești decât pe Fold7. Ultrawide-ul este unul de bază, nu fără focalizare automată, deci și fără funcția de macro, dar dacă vrei să fotografiezi peisaje sau obiective turistice, precum clădiri sau monumente, se descurcă destul de bine. Procesarea culorilor este la fel ca pe toată gama de flagship-uri Samsung din 2025, deci avem culori naturale, expunere echilibrată și un interval dinamic bun. Se putea mai bine la capitolul detalii, dar este greu să scoți mai mult dintr-un senzor atât de mic. Pe timp de noapte se văd clar limitările acestei camere, cu zgomot de imagine și detalii slabe, inclusiv folosind modul dedicat de fotografiere.
Fotografie pe timp de zi (0.5x, 1x, 2x, 4x, 10x)
Avem însă o cameră wide bună, similară cu cea de pe S25 și S25+. Are 50 de megapixeli, culori bune, focalizare rapidă și este probabil camera pe care o vei folosi cel mai des pe acest telefon. Face fotografii bune pe 1x, portrete foarte bune, cu detalii impresionante și decupaj foarte bun, dar și zoom prin crop la 2x mai mult decât decent. Zoom-ul se duce și în 4 sau 10x, dar nu recomand, pentru că imaginile pierd detalii și devin ultraprocesate. Nu pot spune că mi-a plăcut în mod special performanța pe timp de noapte, dar în lipsa unui flagship, se descurcă peste modelele mid-range, dar asta nu e o mare laudă pentru un telefon cu preț de pornire de peste 1.000 de euro.
Fotografie pe timp de noapte (0.5x, 1x, 2x, 4x, 10x)
Este clar că plătești pentru tehnologia pliabilă și ecranul în plus mai mult decât pentru camere. Filmarea este și ea bună pe timp de zi, cu stabilizare eficientă, dar am putut observa imediat că sunt mai puține detalii decât în filmările de pe Fold7. Dacă vrei un telefon pentru vlogging însă, acesta este excelent. Te vezi bine pe ecranul exterior pentru încadrare, iar calitatea este foarte bună. Este chiar mai confortabil să te filmezi așa decât pe Fold, ceea ce poate fi un mare avantaj. Flip nu primește însă nici 8K, nici 4K la 120 FPS. Are o cameră pe care te poți baza, și funcții mai simple, dedicate cumva celor care nu se complică cu multe setări avansate.
Vestea bună este că Samsung pare că a preîntâmpinat concluziile și a ieftinit deja Flip7 la un preț de sub 1.000 de euro. Este listat în acest moment la aproximativ 4.800 lei și vine și cu un card cadou de încă 400 lei pentru cumpărături ulterioare pe eMAG. Așa, este mai ușor de recomandat decât la prețul de pornire de 6.000 lei. Față de generațiile anterioare, este un telefon mai bine construit, cu un ecran mare și luminos la exterior, dar cu performanță doar puțin mai bună. Față de RAZR 60 Ultra, concurența sa directă, Flip7 are un procesor puțin mai slab, dar câștigă la software și AI, cât și la suport software net superior, pe care chiar te poți baza, pe când la Motorola, update-urile nu vin așa repede și nici nu sunt la fel de multe.
Având în vedere că Flip este și mai ieftin decât alternativele, recomandarea mea de acum pentru un Flip ar fi acest Samsung, dar dacă luăm în calcul o comparație cu Razr 50 Ultra de acum 2 ani, care se găsește și la 3.500 lei și care oferă performanță apropiată… iar se schimbă ecuația. Vestea bună este că avem acum de unde alege, iar Samsung a devenit din nou competitiv pe această nișă cu încă un telefon imperfect, dar până la urmă foarte bun.
