Un șut în fund, un pas înainte – cam așa sună o zicală din bătrâni și tind să cred că este cât se poate de reală, indiferent de domeniu. Spre exemplu, știați că iPhone-ul, ca și concept, a apărut după un mare fail? Ei bine, în acest material vreau să explorăm ceva mai mult dudele din spatele inovației, și să vedem cum au reușit unele dintre cele mai bine-cotate companii din industrie s-o dea de gard în mare stil.
Citește și 10 dintre cele mai mari gafe din industria tehnologiei
1. Motorola ROKR E1
Înainte de iPhone a fost iTunes, un serviciu de muzică cu care cei de la Apple au încercat (și-ntr-o oarecare măsură au reușit), să revoluționeze modul în care consumăm muzica. Dusă era vremea CD-urilor și a playerelor separate, viitorul era aici. Și cine putea să reprezinte acest viitor mai bine decât unul dintre cei mai mari producători de telefoane din lume la acel moment, Motorola?! Iar când Apple a venit cu o propunere de colaborare, rezultatul a fost un telefon numit Motorola ROKR E1.
Bine, la bază era o platformă Motorola E398, dar sosul magic aici era reprezentat de adiția serviciului iTunes de la Apple.Așa a luat naștere primul telefon iTunes din lume, fix la timp ca să concureze cu Sony Ericsson W800, adică primul telefon care purta brandingul Walkman. Doar că ce-au livrat cei de la Motorola a fost un telefon care putea stoca maxim 100 de melodii, avea viteze foarte mici de transfer pentru că nu venea cu standardul Hi-Speed USB și ducea o lipsă acută de orice metodă de transfer wireless de fișiere – deși pe la vremea aia transferam o anumită melodie de la Planeta Moldova via infraroșu prin cartier.
La final, Motorola ROKR E1 a fost un mare fail care i-a convins pe cei de la Apple că ce-ți faci cu mâna ta e lucru manual. Iar la doi ani distanță am primit un telefon inspirat de iPod și denumit simplu: iPhone. Iar restul, după cum se zice, este istorie.
2. iTunes lovește din nou
Asta cu ROKR nu avea să fie singura controversă legată de iTunes, iar un alt mare fail despre care vreau să vă povestesc are legătură cu trupa legendară U2. Vedeți voi, pe la mijlocul anilor 2010 Apple și membrii trupei erau într-o relație foarte bună – de fapt, erau atât de prieteni încât lansarea albumului U2 – Songs of Innocence a avut loc exclusiv pe platforma iTunes pentru minunatul preț de zero dolari. Și-atunci, unde e fail-ul?
Vedeți voi, nu toată lumea ascultă U2, dar toți cei care dețineau un iPhone prin 2014 s-au trezit cu un întreg album al trupei irlandeze în telefon… fără nici un mod aparent prin care puteau șterge acest album din memorie. În teorie, mișcarea asta avea dublu scop: să promoveze albumul celor de la U2 care deja erau foarte populari, dar să dovedească și că iTunes este o platformă serioasă, care poate găzdui lansări, astfel boostând serios numărul de abonați. Sau cel puțin așa au crezut.
Realitatea din teren a fost că 500 de milioane de utilizatori de iPhone s-au trezit cu un album băgat cu forța pe telefon. Asta a enervat o mulțime de oameni și a dus la formarea unui scandal uriaș într-un mediu online care nu văzuse încă foarte multe controverse d-astea. Sigur că da, albumul celor de la U2 a fost de succes cu aceste 500 de milioane de “vânzări”, dar dacă întrebi un critic sau un fan de-ai trupei vei afla că a Songs of Innocence a fost o lucrare mediocră. Un fail atât pentru U2, dar în special pentru Apple.
3. Segway
Pentru următorul fail nu mergem prea departe, astfel rămânem pe teritoriul Statelor Unite unde trotietele electrice Segway au făcut mare vâlvă prin anii 2000. Pe hârtie totul părea cool: adică aveai un mijloc de transport de mici dimensiuni, care te putea duce de la A la B relativ rapid, fără costuri mari, și fără să trebuiască să aștepți în traficul infernal din marile orașe.
În realitate, Segway a fost puțin cam înainte vremurilor, iar tehnologia de atunci pur și simplu nu era destul de avansată pentru un astfel de produs. Astfel scooterele producătorului au ieșit din fabrică sub forma unor monstruozități mult prea mari pentru mers pe trotuar, foarte grele și dificil de cărat de colo-colo, cu o viteză amețitoare de 16 km/h. Și poate că potențialii cumpărători ar fi trecut cu vederea toate astea drept durerile creșterii, doar că prețul de 5 – 6.000 de dolari i-a ținut la distanță. Și uite-așa, singurii care au ajuns să aprecieze aceste atrocități sunt polițiștii din mall-urile americane… ori cei de pe la Piața Unirii.
4. Nokia N-Gage
Rămânem puțin în zona ideilor prea crețe ca să meargă, numai că de-această dată venim pe teritoriul europei unde Nokia era un adevărat gigant prin anii 2000. O mare parte din succesul companiei venea din curajul de a încerca lucruri noi, ceea ce a dus în 2003 la dezvăluirea lui Nokia N-Gage, un telefon mobil gândit pentru pasionații de gaming. Iar cum pe atunci nu existau Steam Deck și ROG Ally, la naiba, încă n-apăruseră PSP și Nintendo DS, singura platformă reală de gaming în mișcare era Gameboy-ul.
Ideea unui “telefon gameboy” era foarte tentantă, numai că livrarea celor de la Nokia a fost de nota absență din zece. Fix partea care trebuia să aibă sens, adică aia cu jocurile, era cea care mergea cel mai prost. Și culmea, că problema reală era forma telefonului și tastele acestuia care erau și de calitate proastă, dar și amplasate cu picioarele. Astfel N-Gage nu era confortabil pentru gaming, iar ca telefon arătai de parcă vorbeai la un taco. Asta a dus și la porecla de telefonul taco, dar și la dispariția unui produs care avea potențial.
5. Microsoft Kinect
Un alt produs care promitea foarte multe și a livrat mult prea puține vine tot din zona gamingului. Doar că ăsta vine de la Microsoft și e ceva mai recent, astfel cred că vă amintiți cu toții de Kinect. Mă jucam pe Xbox 360 când l-au anunțat pe ăsta, deci am fost fix în valul ăla de gameri prinși de hype-ul Kinect și ideea de a interacționa cu consola într-un mod cu totul nou, fără frica că o să scap nunchuck-ul de la Wii în televizor. Am văzut tot felul de prezentări hi-tech, precum Project Milo care folosea Kinect-ul pentru a interacționa cu un AI foarte avansat.
Doar că toate aceste promisiuni s-au destrămat în momentul în care a ieșit drăcovenia la apă și în realitate, singurele jocuri care au avut un oarecare succes pe Kinect au fost Just Dance și evident, Kinect Sports. Asta s-a datorat implementării proaste la nivel software, dar și faptului că era un gimmick ce n-avea multă viață nici înainte de lansare. Adică da, cool, te zbengui în fața consolei ca să te dai cu barca în Kinect Adventures, dar ai mai făcut ceva recent odată cu lansare lui Wii – nu e de parcă se reinventa roata.
În ciuda fail-ului pe zona de gaming, Kinectul de la Microsoft a reușit să rămână un accesoriu popular. Oamenii încă mai folosesc Kinect sub formă de cameră web, ori ca scanner 3D, grație abilităților sale de a scana mediul înconjurător. Ba chiar, unii dezvoltatori de jocuri indie folosesc Kinect-ul drept unealtă de mocap, astfel eliminând nevoia echipamentelor de zeci de mii de euro.
6. Microsoft Windows (ME, Vista, 8)
Dar nu putem vorbi despre gafe din tehnologie fără Windows… și oricât de mult am iubi noi XP-ul și Windows 7, adevărul este că Microsoft a dat-o în bară de nenumărate ori cu sistemul de operare. Așa că nu voi include o singură versiune, ci vom lua mai multe lansări în considerare. Însă prima mare dudă din punctul meu de vedere a fost Windows Millenium Edition care trebuia să ofere un upgrade bine-meritat de la excelentul dar învechitul Windows 98SE. Doar că Windows ME, după cum a fost prescurtat, n-a reușit să livreze îndeajuns fiind plin de bug-uri, având probleme grave la chestii de bază gen zona de rețelistică, și fiind destul de instabil.
Realiteatea este că Windows 2000 trebuia să fie sistemul de operare care să înlocuiscă 98SE, doar că lansarea a întârziat și sistemul a evoluat în legenda numită XP, care a văzut lumina zilei spre finalul lui 2001. Acest sistem de operare a domnit pe PC-urile din întreaga lume mulți ani, iar continuarea, adică Windows Vista, avea să aducă o mulțime de îmbunătățiri. Dar ghici ciupercă ce-a n-a mers bine. Iar răspunsul, pe scurt, ar fi că multe lucruri n-au mers bine la Vista.
Principalele probleme însă au fost de natură hardware, ori mai de grabă legate de performanța sistemului de operare care îngenuchia hardware-ul destul de limitat al vremii. Nici driverele nu mergeau foarte bine, iar multe PC-uri vechi pur și simplu nu mai erau compatibile cu noul sistem de operare. Și mai erau și probleme legate de cât de multe date voia Microsoft de la tine odată cu trecerea la noua versiune Asta a dus la o recepție slabă din partea publicului, iar Vista a rămas în istorie drept unul dintre cele mai slabe sisteme de operare.
Cu timpul, lucrurile s-au mai îndreptat și Vista a devenit chiar decent, dar era deja prea târziu pentru că Microsoft trecuse mai departe, iar Windows 7 avea să devină cel puțin la fel de important ca și XP. Încă știu oameni cu sisteme mai vechi care rulează 7-le, deși nu mai este de actualitate. După el a venit Windows 8, gândit pentru tablete și telefoane, lansat pentru PC-uri – ce mai dudă a fost și ăsta. După care au urmat 10 și 11 care au mai îndreptat lucrurile, iar cu un Windows 12 care pare să fie mai live-service decât Fornite, viitorul sună foarte Linux.
7. Steam Machines
Bine, cel puțin în ultimii ani, după ce Valve a investit o grămadă de timp și resurse în dezvoltarea SteamOS și a Proton, o soluție care ne permite să ne jucăm cam orice vrem noi pe Linux în 2025. Dar până să existe Steam Deck, sistemul de operare SteamOS a fost dezvoltat pentru ceea ce-ar fi trebuit să fie atunci Steam Machines.
Valve a gândit un sistem prin care companii cu renume precum Alienware să lanseze PC-uri de mici dimensiuni, cu performanțe mari, care să ruleze SteamOS și să fie un soi de combinație între PC și consolă. Ideea în sine, fenomenală dacă mă întrebați pe mine, mai ales că o interfață din asta ca de consolă ar fi bine-venită pentru gamerii de pe PC. Modul în care a fost aplicată însă, n-a mai fost la fel de inspirat.
Zic asta pentru că Valve practic încerca să vândă PC-uri pre-built, cu format oarecum prorietar, cu performanță limitată, și care rulau un SteamOS foarte rudimentar la acel moment. Nu vorbim despre același SteamOS din 2025, care rulează aproape orice joc de pe Windows, și-o face și-n condiții mai bune – vorbim despre un distro de Linux care folosea wrapper-ul Wine ca să emuleze jocuri. Și când zic jocuri, mă refer la o mână de titluri care mergeau cu ceva efort. Combinat cu prețurile destul de mari, proiectul ăsta a murit încetul cu încetul, dar a evoluat ani mai târziu în Steam Deck și tot ce implică acesta. Sărutmâna Gaben!
8. Intel Itanium
Dar ce listă de fail-uri ar fi asta fără să vorbim despre Intel? Iar aici nu mă refer la evenimentele recente cu procesoarele Gen 13 și 14 care mai aveau câte o combustie spontană, ci la Intel Itanium, familia de procesoare super-performante de care n-ați auzit cei mai mulți dintre voi. Procesoarele astea au debutat în 2001 și foloseau o arhitectură IA-64, evident pe 64 de biți. Asta în condițiile în care lumea funcționa pe X86 de ceva vreme deja, iar asta nu s-a schimbat nici astăzi.
Așa că încercarea celor de la Intel, oricât de ambițioasă a fost, s-a lovit de probleme de implementare și compatibilitate atât de mari, încât producătorul a renunțat într-un final la ideea asta complet, iar Intel Itanium rămâne generația de procesoare care ar fi putut schimba complet jocul, dar a rămas doar un fun-fact din istoria hardware.
9. Apple Butterfly switch
Dar hai să-i lăsăm în pace pe cei de la Intel și să revenim la un client vechi de-ai acestora, și-anume Apple. Promit că n-o fac intenționat, dar au gafat de-atâtea ori încât mi-ar fi greu să le ocolesc perlele, astfel vreau să vă întreb câți dintre voi vă amintiți de tastatura Butterfly de la Apple. Știți voi, aia de trebuia să revoluționeze modul în care tastăm pe MacBook… nu? Păi hai să vă zic.
Nebunia asta de tastatură fluture, c-așa i-ar zice pe românește, a ieșit odată cu generația 2015 de MacBook-uri și promitea că va fi mult mai subțire și eficientă, astfel permițând laptopurilor să fie chiar și mai slim ca până atunci. Doar că ori n-a fost testată cum trebuie, ori Apple chiar n-are idee cum arată și cum se simte o tastatură, pentru că la scurt timp după implementare clienții au început să acuze tot felul de probleme.
Sistemul butterfly, deși finuț și subțirel, era foarte sensibil la… ei bine, orice. Tastele adesea rămâneau blocate, ori switch-ul rămânea apăsat, iar multe laptopuri s-au întors în service pentru că le crăpase tastatura. Iar pentru Apple, care nu prea se trezește cu produse în service, ăsta a fost un șut în fund cu bocanc de șantier.
10. GoPro Karma
Iar ultimul, dar nu cel din urmă fail de pe lista asta mi-a venit în minte după scandalurile recente cu dronele produse de companii chinezești care zboară prin SUA. Și chiar mă întrebam: băi, da americanii ăștia de ce nu-și fac propriile drone? Gen, companii din America, au tehnologia necesară, nu? Și culmea, că s-a încercat atunci când GoPro a lansat drona Karma. O dronă de la producătorul numărul unu în lume de camere de acțiune? Clar, era o combinație ce avea să meargă.
Dar cum urmărim un video despre fail-uri, spoiler alert, drona a picat în cap… la propriu, deoarece o greșeală în procesul de fabricație a făcut ca bateria să se deconecteze aleatoriu ceea ce trimitea drona într-un picaj liber. Astfel GoPro a trebuit să cheme înapoi în fabrică peste 2.500 de drone pe care le vânduseră până la acel moment. Problema a fost rezolvată, dar impactul deja era mult prea mare și într-o piață extrem de competitivă cu rivali precum DJI, producătorul american a decis să scoată Karma din producție în 2018, urmând ca în 2021 să oprească complet suportul software. Și așa, ca un ultim act de jignire asupra clienților care au cumpărat drona, un update software a introdus o problemă de conectare care face drona să fie doar un prespapier cu formă funny.
Astea au fost (încă) zece fail-uri din tech, iar dacă vreți să vedeți și mai multe dude, avem pe site și primul episod din serie. Abonați-vă pe canalul nostru de YouTube deoarece episodul trei din Tech Fails se concentrează pe lansările de jocuri atât de slabe încât au meritat un material dedicat.
