Dacă măcar ai călcat prin București la începutul acestei veri este imposibil să nu fii remarcat vreo reclamă la Disney+, serviciul de streaming al uneia dintre cele mai mari companii din lume, care s-a lansat, la aproape 2 ani de la debutul oficial, și pe meleagurile locale. Am scris îndelung despre lansare pe connect.ro, o așteptam de foarte mult timp și aveam multe producții pe care îmi doream să le văd deja disponibile din perioada în care Disney+ făcea primii pași așa că, pe data de 17 iunie nu am mai stat pe gânduri și am colecționat ultimul serviciu de streaming care îmi mai lipsea, așa cum a făcut și Thanos cu Pietrele Infinitului.
Au trecut în jur de două luni de la acel moment, timp în care am văzut zeci de ore de conținut pe Disney+ – aproape chiar de o sută aș zice -, de la serialele realizate în universul Star Wars până la producții noi Marvel, precum și titluri nominalizate la premiile Emmy sau blockbustere recente. Așadar, a venit momentul să arunc o privire în urmă, să examinez tot ceea ce au însemnat primele două luni de Disney+ în România și care a fost experiența mea cu serviciul de streaming al companiei lui Mickey Mouse.
Aplicația
Ca să acoperim întâi partea tech, ar trebui să începem cu ceea ce oferă aplicația, pentru că aceasta reprezintă practic primul contact al oricărui utilizator cu platforma de streaming. În primul rând, înregistrarea se poate face ușor, de pe mobil, tabletă sau PC, în doar câteva minute. Disney+ este disponibil în două planuri diferite, unul anual, în valoare de 299,99 lei, și unul lunar, în valoare de 29,99 lei.
Aplicația este disponibilă pe mai toate platformele care îți vin în minte, de la console PlayStation și Xbox la tablete și telefoane, PC-uri, precum și o mulțime de smart TV-uri. Eu am testat-o pe două platforme, telefon și un televizor Sony, și experiențele au fost destul de diferite.
Primul contact l-am avut cu aplicația de TV, și aceasta arată foarte bine. Conținutul este grupat pe „zone”, astfel că poți ajunge rapid la ceea ce îți dorești chiar și fără să dai search. Pixar, Marvel, Disney, Star, Star Wars și National Geographic au fiecare zonele lor dedicate, și toate producțiile de pe platformă se încadrează într-una din acestea. Chiar atunci când îți faci contul, va trebui să îți oferi și vârsta pentru ca platforma să își dea seama ce tip de conținut îți poate oferi. Am fost și întrebat dacă vreau să vizionez inclusiv conținutul 18+, și interesant e că poți avea mai multe conturi, fiecare cu limite de vârstă diferite. Poți crea până la 7 conturi diferite, astfel că poți împărți contul chiar cu toată familia (ceea ce nu e un lucru rău, Netflix!).
Meniul aplicației este destul de simplu și arată cam la fel pe toate platformele. Poți alege dintre zone speciale pentru filme, seriale, sau Originals, acolo unde vei găsi doar producții realizate de Disney+. De asemenea, poți explora și așa-numitele Collections, care reunesc toate producțiile care au legătură cu un anumit personaj (spre exemplu Predator Collection reunește toate cele 5 filme din seria Predator și cele două Alien vs Predator) sau un anumit gen (True Crime Collection include o mulțime de seriale și filme sau documentare pe tema aceasta). De asemenea, există și opțiunea IMAX Enhanced pentru anumite filme (doar din MCU și Lightyear), care îți oferă mai multă imagine.
Pentru că acesta nu era primul meu rodeo, cum spune o binecunoscută expresie americană, am decis să fac ceea ce am făcut și pe HBO Max, și pe Amazon Prime Video, imediat ce am intrat pe platformele respective: să îmi construiesc watchlist-ul. Așadar, am intrat în secțiunea de movies, am selectat meniul de la A la Z pentru a vedea tot ce are de oferit Disney+ în materie de filme, în ordine alfabetică și am început să adaug în watchlist.
Și acesta a fost primul moment în care am avut o problemă cu Disney+. Aplicația de pe TV este extraordinar de lentă în adăugarea unui titlu în watchlist, astfel că trebuie să aștepți secunde bune până când lucrul acesta se întâmplă, și nu poți sări imediat la alt titlu pe care să îl adaugi în watchlist, pentru că durata de încărcare a meniului este și ea destul de mare. Sigur, poate părea un lucru minor, dar când vrei să construiești o watchlist, nu vrei să petreci mai mult de 5-10 minute scanând catalogul de filme și seriale.
Am renunțat astfel la încercarea mea pe TV și am trecut pe aplicația de mobil, acolo unde mă așteptam ca procesul să fie mai rapid. Și într-adevăr, a fost puțin mai rapid, dar în continuare mult mai lent decât în cazul unor servicii rivale, lucru pe care nu îl înțeleg, pentru că Disney+ are probabil cea mai bună interfață dintre cele 4 servicii de streaming pe care le frecventez. În total, am creat un watchlist cu vreo 60 de titluri, lucru care mi-a luat aproximativ 10 minute pe mobil, deci un timp acceptabil.
Partea bună e că atunci când știi ce vrei să vezi din prima și nu ai nevoie de clasicele 30 de minute de scrolling prin titluri până pui un episod dintr-un serial pe care l-ai mai văzut și petreci tot timpul uitându-te la telefon, Disney+ merge ca uns. Iar cum numărul de producții este încă destul de redus comparativ cu principalul său rival, nu vei pierde nici atât de mult timp scrollând și ar trebui să te decizi repede.
În plus, faptul că majoritatea dintre titlurile de pe platformă au de partea lor sonoritatea și sunt deja cunoscute publicului general (măcar din auzite) reprezintă un avantaj major pentru Disney+ în lupta cu rivalii săi de a „fura” acele 2–3 ore libere din zi în care vrei să te relaxezi. Despre producții vorbim însă imediat în detaliu.
Aplicația de mobil preia multe dintre elementele celei de pe TV – ai același acces rapid la filme, seriale sau Collections odată ce intri pe iconița de Search, poți căuta rapid un titlu și poți vedea imediat noile producții, titluri care urmează să intre pe Disney+ în viitorul apropiat sau poți relua vizionarea unui serial început pe altă platformă. La astea se adaugă și tab-ul de Downloads, care îți permite să vizionezi offline filme sau seriale pe care le descarci pe dispozitivul tău.
Downloads e o funcție care nu ar trebui să lipsească de pe nicio aplicație de streaming, fiind extraordinar de utilă în drumuri cu avionul sau într-o vacanță în care Wi-Fi-ul nu e tocmai garantat sau datele mobile sunt foarte scumpe. Eu am mai tot timpul descărcate pe device 2-3 documentare de pe Netflix sau Prime Video, și am făcut la fel și cu Disney+, pe care l-am folosit pentru a-mi descărca sezonul 2 din Atlanta, pentru că nu îl terminasem și am decis să îl reiau de la început. M-am uitat la primele episoade pe un drum către Londra, la evenimentul Samsung despre pliabile (pentru care găsești hands-on aici și review-uri la Fold 4 și Flip 4), și totul a decurs perfect. La întoarcere însă, am încercat să deschid aplicația odată ce eram în avion și.. surpriză! Nu a mers, arătându-mi că trebuie să fiu conectat la internet pentru a o accesa. De menționat și că la drumul dus am deschis aplicația din aeroport, astfel că era deja în standby atunci când am urcat în avion. A fost o problemă pe care nu am înțeles-o, ținând cont că mai toate celelalte aplicații de streaming merg perfect în modul offline, permițându-ți să accesezi zona de Downloads dacă vrei să vezi ceva.
Bineînțeles, ai opțiunea de a alege calitatea la care vrei să descarci un film sau un serial pe mobil, iar aplicația îți indică și cam câte ore de conținut vei putea vedea în funcție de asta.
Producții
Problemele minore de pe partea tehnică pălesc rapid însă atunci când arunci ochii la catalogul de producții pe care îl are Disney+. Sigur, cum am zis, e mai mic decât ceea ce găsești pe rivalul lor principal, Netflix, însă cantitatea nu e întotdeauna egală cu calitatea. Iar în ceea ce privește calitatea, Disney+ chiar are cu ce se lăuda.
Știu, știu, traversăm o perioadă în care a devenit puțin cool să arunci cu hate în Marvel pentru fiecare producție a studiourilor lor de film care nu se ridică la standardele ridicate ale unor proiecte anterioare precum Civil War, ultimele două filme Avengers sau Thor Ragnarok, ca să menționez doar câteva. Însă deși ultima serie de filme din Marvel Cinematic Universe nu a fost tocmai cea mai de succes, pelicule ca Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings s-au remarcat și au reușit să aducă povești noi și personaje bine conturate în ceea ce reprezintă cel mai mare proiect cinematografic din istorie (yes, ai citit corect).
Star Wars intră cumva în aceeași barcă alături de producțiile Marvel, pentru că este un univers la fel de vast, cu o mulțime de povești existente și posibile, o mulțime de personaje și (cel mai important pentru Disney) o mulțime de fani. Gigantul american are un plan clar de a lansa anual câteva seriale originale din MCU, respectiv universul Star Wars, cu episoade săptămânale, iar modelul acesta pare să funcționeze de minune pentru fanii celor două francize. Este o tactică foarte inteligentă, acoperind astfel și golurile de conținut pe care le are la momentul actual Disney+, fiind încă o platformă destul de tânără, și reușind să păstreze pe durate lungi abonații.
Filmele Disney și Pixar sunt practic motivul pe care îl invocă mai toți părinții pentru achiziția Disney+. Și nici nu prea ai cum să negi atracția pe care o are întregul catalog de animații ale „Mouse House”, alături de producțiile care abordează și teme puțin mai mature ale Pixar, precum Soul sau Inside Out. Sunt convins că posibilitatea de a-i pune copilului în mână un telefon care să ruleze orice film Disney vrea el este foarte îmbietoare, și până la urmă e și unul dintre atuurile pe care Disney+ se bazează cel mai mult în atragerea și menținerea abonaților pe platformă.
Mărturisesc că producțiile National Geographic nu mă pasionează atât de tare, astfel că nu prea am explorat ceea ce oferă secțiunea aceasta a Disney+. Am în listă însă The World According to Jeff Goldblum și alte câteva lucruri pe care să le pot pune repede în caz de plictiseală sau nevoie bruscă de documentare.
De departe cel mai atractiv lucru pentru mine la Disney+ îl reprezintă însă zona Star, care este unul din rarele momente în care pot spune că europenii sunt privilegiați față de americani în ceea ce privește zona de entertainment. Dacă în SUA Hulu este un serviciu separat de Disney+, care poate fi achiziționat sub formă de bundle (care include și ESPN+), pentru un preț destul de mare, în Europa, producțiile Hulu ajung sub tutela Star. Asta înseamnă că le poți accesa direct de pe Disney+, fără costuri suplimentare, iar oferta nu e deloc mică.
Star a preluat practic toate producțiile Disney+ care nu pot fi încadrate în celelalte 5 categorii, astfel că ai acces la francizele cumpărate de Mouse House după achiziția Fox, ca Predator sau Alien, dar și la seriale noi, originale, nominalizate la premiile Emmy, precum The Dropout sau Dopesick. Iar în zona Star mi-am petrecut majoritatea dintre cele aproximativ 100 de ore de conținut vizionat de la lansarea Disney+ pe meleagurile locale, vizionând mai sus-menționatul Dopesick, un excelent serial cu Michael Keaton în rol principal care explorează criza opioidelor de la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, cu medicamentul OxyContin creat de Purdue Pharma în prim plan, sau proaspăt lansatul Prey, cel mai nou film din seria Predator, care ar fi trebuit totuși să primească și o lansare pe marile ecrane.
Cu ocazia sosirii Disney+ în România, m-am pus la curent și cu The Mandalorian, serialul pe care toată lumea îl lăuda, dar pentru care nu mi-am făcut timp până recent. Este probabil primul titlu care a pus Disney+ pe harta serviciilor de streaming, și pe bună dreptate, reușind să facă ceea ce niciun alt titlu Star Wars live action din ultimii ani nu a făcut: să profite de universul uriaș al francizei, unul în care poți pierde ore în șir cu aventuri din ce în ce mai bizare, amuzante, sau pe alocuri chiar înfricoșătoare (mă refer la acel episod cu mici tente horror, intitulat „The Passenger”).
Competiția
Disney+ a intrat târziu în jocul serviciilor de streaming, însă a venit cu un catalog uriaș de titluri cunoscute și francize cu sute de milioane de fani în întreaga lume. Bugetul nu reprezintă nici el o problemă pentru Mouse House, astfel că producțiile lor originale s-au ridicat rapid, din punct de vedere vizual, la nivelul pe care mulți îl cunoșteau deja cu Netflix, și chiar l-au depășit în multe cazuri.
Ce vreau să spun e că Disney+ nu a fost nicidecum un underdog în povestea aceasta, ci un războinic care avea la dispoziție o tolbă plină de săgeți pentru a-și atinge ținta. Și a reușit asta, mult mai repede chiar decât se preconiza inițial, ajungând la 152,1 milioane de subscriberi la nivel global, la momentul scrierii articolului, iar depășirea Netflix la acest capitol pare doar o problemă de timp, pe măsură ce platforma se va extinde în și mai multe țări.
Sigur, Netflix rămâne campionul în ceea ce privește abundența conținutului, însă așa cum am subliniat anterior, calitatea nu e egală cu cantitatea. Iar Disney pare să aibă o strategie mult mai bine pusă la punct decât rivalul său principal, reușind să își mențină o mare parte din abonați prin oferirea de conținut săptămânal, o metodă care păstrează serialele sale în atenția publicului mai mult timp, și invită cumva mult mai multe discuții pe seama lor. Conceptul de binging de seriale noi, proaspăt scoase din cuptor, noutatea adusă de Netflix pe piață, a început să își piardă din strălucire și farmec, iar alte servicii de streaming au trecut la o abordare de tipul „less is more”.
Se poate observa asta și la Prime Video, al cărui serial flagship, The Boys, a păstrat formatul de un episod pe săptămână încă din primul său sezon, sau la HBO Max, deși acolo e o discuție separată, pe care poate o vom trata într-un material diferit.
