În 2023, piața telefoanelor pliabile este dominată în continuare de Samsung, iar acesta este un fapt. Un studiu al celor de la Counterpoint realizat la sfârșitul verii anului trecut arăta că producătorul sud-coreean deținea nu mai puțin de 62% din piața pliabilelor la acea vreme, având un avans uriaș față de urmăritorii săi. Printre aceștia se număra însă și Oppo, care nu avea un astfel de telefon la vânzare decât în China.
Iată că la mai puțin de un an de la acel studiu, Oppo a decis să aducă în sfârșit în Europa un pliabil, unul care se va vinde și la noi, în România. Este vorba de Oppo Find N2 Flip, care vine ca un concurent pentru Samsung Galaxy Z Flip 4, Huawei P50 Pocket, sau Motorola Razr, adică telefoane care se pliază pe verticală, nu pe orizontală, devenind mai ușor de băgat în buzunar. A ajuns și la noi în redacție, și ne-am jucat cu el timp de câteva zile, astfel că a venit momentul să vedem dacă Oppo Find N2 Flip este un concurent pe care rivalii din Coreea de Sud ar trebui să îl ia în calcul.
Design și pachet
Pachetul în care vine Oppo Find N2 Flip este unul complet, pe care atunci când îl vezi parcă înțelegi de ce plătești 5000 de lei pe un astfel de telefon. Vine cu încărcător în pachet (adică brick + cablu, aviz celorlaltor companii, asta înseamnă încărcător cu adevărat), dar și cu o husă de protecție, alcătuită din două bucăți, menite să protejeze tot cu excepția balamalei, pe care nu prea ai cum să o acoperi, din motive evidente. Pe cutie observi și logo-ul Hasselblad, menit să arate implicarea acestora în zona camerelor lui Find N2 Flip.
E o cutie foarte frumoasă, elegantă, lucru pe care îl consider foarte important când vine vorba de aceste telefoane mai aparte, pentru că vrei cumva să simți că ai parte și de o experiență diferită față de smartphone-urile „normale”. Sigur, un brick de încărcare nu pare mare lucru, mai ales atunci când ai 5000 de lei pe care să îi dai pe un telefon, dar cum îl vezi din ce în ce mai rar în cutia unui nou telefon, e mai mult decât binevenit. Nici husa nu e cea mai strălucită, e rigidă și greu de dat jos odată ce o pui, dar măcar ai ceva cu care să protejezi telefonul.
Designul lui Oppo Find N2 Flip este unul absolut superb, și cred că e telefonul pliabil care îmi place cel mai mult până acum la acest capitol. Pe balama poți observa logo-ul Oppo, la fel cum e cazul și la celelalte telefoane de acest tip, de la Samsung și Huawei. Noi am primit varianta neagră, denumită Astral Black, însă mai există și un Moonlit Purple, adică un mov, și un auriu. Spatele versiunii negre este însă cu siguranță cel mai frumos dintre toate, pentru că este acoperit cu un material mat, ușor catifelat, foarte plăcut la atingere și care nu reține deloc amprentele. Logo-ul Oppo și Hasselblad sunt ieșite ușor în evidență la atingere în partea de jos, însă se pierd foarte bine în negrul adânc al spatelui, contribuind la aspectul foarte elegant pe care îl are, cel puțin în varianta aceasta, Oppo Find N2 Flip.
În formatul pliat este foarte similar cu Huawei P50 Pocket ca dimensiuni, și puțin mai mare și mai subțire decât Galaxy Z Flip 4. Încape ușor în buzunar, însă e puțin deranjant faptul că senzorii de cameră sunt ieșiți în relief, astfel încât uneori s-a mai agățat în marginea buzunarului de la blugi când încercam să îl scot. La fel ca la mai toate pliabilele, este inclus un senzor de amprentă pe laterală, pe butonul de deblocare, acesta fiind și cam singurul lucru care nu îmi place din designul lui Find N2 Flip, pentru că nu funcționează tot timpul cum trebuie. Ai însă și opțiunea de a adăuga deblocare facială, deci poți cumva să treci peste această problemă.
Ecrane
Oppo Find N2 Flip vine cu două ecrane, ca toate pliabilele de tip flip de până acum. Cel principal este un ecran LTPO AMOLED flexibil, cu rată de refresh de 120Hz și luminozitate care ajunge până la un orbitor 1600 de niți. Și hai să adresăm direct elefantul din încăpere și întrebarea care îți stă probabil pe buze: cât de tare se vede cuta aceea din ecran? Ei bine, Oppo a făcut o treabă excelentă din a o ascunde, și pot să spun că Find N2 Flip este probabil cel mai „discret” telefon la acest capitol. Ba mai mult, abia se simte la atingere atunci când îți treci degetul peste ecran, astfel că dacă ceea ce așteptai ca să iei în calcul un telefon pliabil era ascunderea acestei cute, atunci Oppo Find N2 Flip ar trebui să te mulțumească. Sigur, nu știu cum se va comporta în timp în această privință, însă tind să cred că nu vor exista probleme majore.
Ecranul pliabil are 6,8 inchi pe diagonală, fiind cel mai mare disponibil pe un telefon flip, și mi se pare că are și cel mai apropiat aspect de un telefon obișnuit, fiind în continuare puțin mai lunguieț decât device-urile pe care le-am tot folosit în ultimii ani, însă nu cu mult. De aceea, experiența de vizionare a unui serial sau film e și ea mai bună parcă decât pe pliabilele anterioare, rezoluția fiind de 1080 x 2520 de pixeli, cu un format de 21:9. Ecranul principal mai are și certificare HDR10+, și reproduce excelent culorile, iar în combinație cu sunetul care vine din două difuzoare stereo și este foarte bun și puternic, contribuie la o experiență media demnă de un flagship.
Ecranul secundar este tot un AMOLED, acoperit cu Corning Gorilla Glass 5, și care atinge o luminozitate maximă de 900 de niți. Oppo a optat aici pentru o variantă diferită de cover screen față de competiție, integrând un ecran pe verticală, în loc de cel pe orizontală pe care l-am văzut în marea majoritate a cazurilor, iar lucrul acesta mi se pare extrem de inspirat. În primul rând, ecranul secundar devine mai plăcut și mai ușor de utilizat, având 3,26 inchi și o rezoluție de 382 x 720 de pixeli, mai mult decât suficientă, ținând cont că este practic doar un output pentru widget-urile tale.
Pentru că da, ecranul secundar se folosește doar de widget-uri, având unele deja integrate în meniul său. Astfel, poți să-ți faci selfie-uri cu camera principală, fie în modul normal, fie în cel pentru portrete, sau poți chiar să te filmezi, un lucru foarte util dacă vrei să faci un vlog cu telefonul. Mai ai și widget-uri pentru vreme, calendar sau timer și bineînțeles că mai poți și tu adăuga câteva din setări. De asemenea, îți poți verifica rapid notificările și mai poți schimba setări dintr-un meniu rapid care se deschide trăgând din partea de sus a ecranului și cuprinde lucruri precum Modul Avion, schimbarea profilului de pe vibrații pe general sau silențios și activarea Bluetooth-ului.
Îmi place mult ecranul secundar, mi se pare că Oppo a ales bine să facă această trecere la verticală, însă nu pot să nu mă gândesc că ar putea face chiar mai multe lucruri și ar putea să mai fie folosit în alte moduri. Nu știu, poate putem integra cumva TikTok pe ecranul mic, să fie și mai ușor să pierzi o oră scrollând.
Performanță și software
La interiorul lui Oppo Find N2 Flip se află un Mediatek Dimensity 9000+, realizat cu un proces pe 4nm, cu opt nuclee și ajutat de un Mali-G710 MC10 pe partea grafică. Versiunea primită de noi e cea mai slabă, cu 8GB de memorie RAM și stocare de 256GB, însă mai există încă două, una de 12GB RAM și 256GB stocare și una de 16GB RAM și 512GB stocare. Și tot legat de stocare, aceasta este ultra rapidă de tip UFS 3.1.
Am rulat rapid pe el Geekbench 6 și 3D Mark, iar în primul rezultatele au fost de 1106 puncte în single-core și 3161 de puncte în multi-core. Și în Wild Life al celor de la PC Mark, telefonul s-a prezentat bine, având 8167 de puncte, iar în ceea ce privește utilizarea normală, am instalat rapid pe el un Marvel Future Revolution, care a rulat foarte bine, deși Flip-ul s-a încins după vreo 30 de minute. E normal, nu e tocmai un telefon de gaming, însă e bine de știut că e mai mult decât capabil să facă asta, dacă îți dorești.
Oppo Find N2 Flip rulează Android 13, cu interfața proprietară a chinezilor, ColorOS 13, aplicată deasupra. Nu sunt cel mai mare fan al ColorOS, să fiu sincer, mi se pare că nu e cea mai arătoasă interfață, dar aici e vorba mai degrabă de preferința mea. În orice caz, poți apela la o schimbare de temă dacă ești ca mine, și nu te împaci foarte bine cu look-ul acesta custom al celor de la Oppo. Din fericire, nu prea ai de-a face nici cu bloatware, sunt preinstalate doar câteva aplicații pe care le poți considera ca fiind neesențiale, pe lângă clasicele Netflix și Facebook și aplicațiile proprietare Oppo. Este vorba de Amazon Shopping și Joom, pe care le poți șterge rapid dacă nu le folosești.
Camere
Pliabilul celor de la Oppo se laudă cu doar 3 camere, având un modul dual pe spate, alcătuit dintr-un senzor de 50MP, principal, cu f/1.8, și unul ultrawide, de 8MP, cu f/2.2. Cu principala poate filma până la calitate 4K, la 30 de cadre pe secundă. Pe față, sau mă rog, atunci când depliezi telefonul, mai descoperi un senzor de 32MP, cu f/2.4, pentru selfie-uri în formatul de telefon „obișnuit”.
O să facem o mică excepție de la felul în care vorbim despre camere de obicei, și o să începem acum cu ce e mai rău. Pentru că da, există și ceva rău, și nu cred că e foarte greu să îți dai seama care din cei 3 senzori rămâne în urmă, după cifre. Camera ultrawide este slabă, și se vede clar că are doar 8MP, având o claritate scăzută și probleme serioase atunci când are în față mulțimi de elemente. Rezultatele pe care le oferă sunt acceptabile în cel mai bun caz, și culorile diferă complet de ceea ce vede principala, astfel că dacă fotografiezi același cadru va fi ca și cum ai fi făcut-o cu două device-uri diferite.
Oppo Find N2 Flip nu are un senzor tele, însă vei găsi în cameră un mod 2x care face zoom digital, prin crop, și se descurcă ok. Sigur, fiind vorba de zoom digital, sacrifici puțin claritatea fotografiilor, vor apărea mult mai pixelate decât cu un telefon care are o cameră de zoom optic, însă pentru a surprinde elemente de arhitectură sau alte detalii de mai aproape, mi se pare utilizabil 2x-ul. Nu m-aș duce însă mai aproape de atât.
Principala este salvarea acestui telefon, în ceea ce privește departamentul „Camere”. Surprinde foarte bine culorile, având o foarte mică tendință de a le scoate în evidență pe cele mai aprinse, precum roșul puternic, însă imaginile pe care le obții cu ea arată bine, sunt corecte, și nu prea ai parte de aberații. Se descurcă bine și cu surse de lumină puternice în cadru, și are și avantajul de a putea fi folosită pentru selfie-uri, în modul pliat.
Fotografiile pe timp de noapte sunt bune cu principala, aici ajutând și acel chip custom al Oppo, MariSilicon X, despre care am mai vorbit și în review-ul la Oppo Find X5 Pro. Lumina nu este exagerată, telefonul reușind să păstreze un echilibru suficient de bun și de realist între lumină și întuneric în fotografie, însă va trebui să ajustezi focusul în cazul în care ai semne foarte luminoase în cadru. Contrastul între zonele cerului negru și spațiile luminate, precum arhitectura unei clădiri, arată foarte bine și contribuie la senzația pe care o tot regăsesc la ultimele telefoane ale chinezilor de la Oppo, anume că aceștia chiar știu ce fac când vine vorba de fotografia de noapte.
Modul potret este și el foarte bun, deși cu unii subiecți nu prea știe cum să decupeze corect și să aplice bokeh-ul, altfel că o să găsești zone care ar fi trebuit să fie out of focus in focus și viceversa. Surprinde bine detaliile însă, tonurile pielii sunt destul de corecte și rezultatele pot fi folosite pe social media fără mari probleme. Menționez însă că plasamentul ecranului secundar fix lângă camere e puțin ciudat, dacă nu vrei să faci selfie-uri cu gesturi, ridicând palma, pentru că dacă ești dreptaci o să acoperi camera cu degetul. Astfel, cea mai bună variantă pentru fotografiile în format pliat, e să ridici palma.
Mărturisesc că nu prea înțeleg prezența camerei de selfie de la interior, din formatul depliat. Selfie-urile cu principala sunt mult mai bune, din toate punctele de vedere, de la culori până la claritate și contrast, iar cele cu senzorul de 32MP sunt de multe ori aproape inutilizabile. Aș fi preferat să văd aici un ecran fără acel punch-hole, decât o cameră pe care oricum o poți înlocui cu cea principală.
Baterie
Oppo Find N2 Flip are cea mai mare baterie pe care o poți găsi pe un pliabil de tip flip, cu 4300mAh, care se pot încărca pe 44W cu încărcătorul din cutie. E clar că, cel puțin pentru moment, cam acesta ar fi maximul pentru un astfel de pliabil, ținând cont că nici Huawei, care a pus 40W pe P50 Pocket, nici Oppo, care este recunoscută pentru tehnologia de încărcare foarte rapidă, nu au venit cu numerele acelea senzaționale de pe flagship-uri în materie de încărcare. Oppo spune că bateria se încarcă până la 50% în doar 23 de minute, un timp excelent totuși, și care ar trebui să îți ofere suficientă utilizare dacă ești pe fugă. În ceea ce privește rezistența ei, e puțin cam dificil să mă pronunț, dar cred că e capabil să supraviețuiască o zi întreagă, mai ales dacă recurgi la ecranul mic pentru a verifica notificări și alte necesități rapide.
